Question

Va rog un eseu urgent pe tema "Recunoasterea internationala a unirii romanilor din 1918" care sa contina urmatoarele puncte:
-Frontiera Romaniei, stabilite conform Tratatuluibde Pace de la Paris;
-Conventiile la care a luat parte si Romania;
-Hotarirea Sfatului Tarii de la Chisinau;
-Hotarirea Congresului General al Bucovinei;
-Decizia Adunarii Nationale de la Alba Iulia;
-Personalitatile care au contribuit la recunoasterea internationala a Unirii romanilor din 1918;

Answer 1

După încheierea Marelui Război, Conferinţa de Pace de la Paris a recunoscut, în virtutea principiului naţionalităţilor şi a dreptului popoarelor la autodeterminare, actele unioniste româneşti desfăşurate pe parcursul anului 1918. Prin tratatele semnate cu Austria (Saint Germain en Laye, 10 septembrie 1920), cu Bulgaria (Neuilly sur Seine, 29 noiembrie 1919) şi cu Ungaria (Trianon, 4 iunie 1920) sînt recunoscute de către comunitatea internaţională drepturile imprescriptibile ale statului român asupra Bucovinei, Dobrogei întregi şi Transilvaniei, iar prin tratatul de la Sčvres, din 10 august 1920, se fixează graniţa în Banat. Rămînea în afara acestui sistem tocmai provincia românească care se întorsese cea dintîi „acasă”: Basarabia. Recunoaşterea internaţională a actului unirii de la 27 martie 1918  a fost urmarea unui proces laborios şi de lungă durată, o adevărată „bătălie diplomatică” (după cum se afirmă de multe ori în istoriografia românească), fiind consacrată în drept de abia în ultima etapă a Conferinţei de pace. Explicaţiile acestei triste realităţi sînt multiple. Spre deosebire de Austro-Ungaria şi Bulgaria, Rusia ţaristă făcuse parte din puterile Antantei, alături de care România luptase din august 1916. Victoria bolşevicilor din noiembrie 1917, urmată de scoaterea Rusiei din război în primăvara anului următor, au determinat neinvitarea fostului aliat la Conferinţa păcii. „Pacea care acum trebuie să fie stabilită nu mai priveşte Rusia”, a fost opinia intransigentului premier francez, Georges Clemenceau, şi această idee s-a impus, iniţial, la forumul de la Paris. Statutul de fost aliat al Rusiei impunea în cazul recunoaşterii Basarabiei nu un tratat de pace ci un acord special. Pe de altă parte, presiunea emigranţilor ruşi din capitala Franţei, atitudinea rezervată a diplomaţiei americane faţă de tendinţele de dezagregare a fostului Imperiu rus, precum şi folosirea „chestiunii basarabene” ca un mijloc de presiune faţă de reacţiile principiale ale guvernului de la Bucureşti constituie tot atîtea cauze ale unei nedrepte amînări. Situaţia Basarabiei a fost pentru prima dată pusă, în mod oficial, în discuţie la data de 8 februarie 1919 în Comisia pentru problemele română şi iugoslavă. În pledoaria sa reprezentantul României, premierul Ion I.C. Brătianu, susţine că „Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei, în mîinile altuia ar putea să reprezinte o ameninţare pentru căminul nostru”. Delegatul britanic (E. Crowe) a insistat asupra înscrierii în tratatul privind Basarabia a principiului etnic şi naţional, iar delegatul francez (J. Laroche) a caracterului istoric şi etnografic ce stătea la baza unirii Basarabiei cu România. Ţinîndu-se cont de insistenţele delegatului american (C. Day) cu privire la necesitatea înscrierii în tratat a unor clauze foarte stricte privind garantarea drepturilor minorităţilor, Comisia s-a pronunţat pentru recunoaşterea provizorie a unirii Basarabiei cu România. După o nouă şedinţă, la 5 martie 1919, în ziua de 11 martie Comisia pentru problemele română şi iugoslavă a adoptat următorul raport: „Luînd în consideraţie aspiraţiile generale ale poporului Basarabiei, caracterul moldovenesc al acestei regiuni, ca şi argumentele de ordin geografic, etnic, economic şi istoric, se pronunţă pentru unirea Basarabiei cu România”. Prima problemă majoră a apărut la 8 mai 1919, cînd recomandările Comisiei au fost prezentate Consiliului miniştrilor de externe ai puterilor aliate de la Paris. Deşi anterior experţii americani fuseseră de acord, secretarul de stat al S.U.A., R. Lansing, a blocat acceptarea unanimă a raportului. Şeful diplomaţiei americane a argumentat că nu se pot aduce modificări asupra teritoriului unui stat cu care puterile reprezentate n-au fost în război, şi că, în plus, pentru orice modificare trebuie obţinut consimţămîntul guvernului rus. Deoarece situaţia în Rusia era extrem de tulbure, Lansing a repetat observaţia preşedintelui Wilson cu privire la posibilitatea recunoaşterii regimului amiralului Kolceak.Atitudinea americanilor se explică şi printr-o intensă propagandă antiromânească a emigraţiei ruse din Franţa. Organizaţi într-o „Conferinţă politică rusă”, unii dintre foştii membrii marcanţi ai Vechiului Regim, profitînd şi de bunele relaţii pe care le aveau în mediile politice occidentale, au susţinut că toate problemele care priveau teritoriile Imperiului Rus în limitele anului 1914, cu excepţia Poloniei, nu puteau fi rezolvate fără consimţămîntul poporului rus. Aceştia împreună cu un aşa-numit „Comitet de salvare a Basarabiei de sub jugul românesc”, ce funcţiona la Odessa, au complicat nepermis de mult recunoaşterea diplomatică a actului de la 27 martie 1918. Atît de mult încît unul dintre delegaţii români la Paris, I. Pelivan,  afirma într-o scrisoare din 2 iunie 1919 că „nimeni din delegaţia noastră, nici chiar însuşi Brătianu, nu ştie ce va fi cu Basarabia”.

Answer 2

Factorii care au favorizat realozarea statului national unitar roman in 1918 au fost recunoasterea dreptului popoarelor la autodeterminare in urma revolutiei din Rusia si intrangerea puterilor Centrale in promul Razboi Mondial. 1) Unirea Basarabiei a avut loc pe fondul evenimentelor generate de revolutia din Rusia si a lansarii principiului autodeterminarii. Congresul ostașilor moldoveni a avut loc in octombrie 1917, proclama autonomia Basarabiei si convoca adunarea reprezentativa Sfatul Tarii. Sfatul tarii a fost condus de Ion Inculeț si a proclamat Republica Dominicană Moldovenească in decembrie 1918. În 24martie-9aprilie 1918 , Sfatul Tarii a decis unirea Basarabiei cu Romania. 2) Unirea Bucovinei a avut loc pe fondul crizei Austro-Ungariei si al tendintelor Ucrainei de a o anexa. În 15-28 noiembrie 1918 , a avut loc Congresul General al Bucovinei care a decis unirea nationala a Bucovinei cu Romania. 3) Unirea Transilvaniei a avut loc pe fondul incercarii imparatului Carol de a salva imperiul . În noiembrie 1918 au esuat tratativele cu Ungaria datorita propunerii maghiare de a recunoaste autonomia Transilvaniei doar in cadrul statului maghiar. Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia a avut loc in 18 noiembrie-1decembrie 1918 la care au participat 1228 de delegati di peste 100 de mii de oameni din toata Transilvania. Adunarea a fost deschisa de Gh Pop de Băseşti, iar REZOLUȚIA Unirii a fost citita de Vasile Goldiş. Organele de conducere ale Transilvaniei pana la integrarea deplina au fost Marele Sfat Național , organ reprezentativ cu rol legislativ alcătuit din 250 membrii si Consiliul dirigent cu rol de guvern condus de Iuliu maniu si subordonat guvernului de la Bucuresti.