Vă roog..Cine îmi poate povesti fabula "Câinele şi căţelul" de Grigore Alexandrescu ?? Urgent :c
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi s
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
4
Este vorba de un caine mare pe nune Samson care crede ca daca este mai mare , nu poate umbla cu cainii mai mici. Morala este sa nu uitam de unde am plecat ,ca trebuie sa facem dreptate si sa fim toti egali.
Răspuns de
2
"Cît îmi sunt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte cîteva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntîmplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mîndria nu ne mai paraseste.
Cît pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Cînd toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastra."
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare.
Catelul Samurache, ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mîndrie, nici capricii desarte,
S-apropie îndata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
"Gîndirea voastra, zise, îmi pare minunata,
Si sentimentul vostru îl cinstesc, fratii mei."
- "Noi, fratii tai? raspunse Samson plin de mînie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?"
- "Dar ziceati..." - "Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mîndria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.
Cum lupii, ursii, leii si alte cîteva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntîmplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mîndria nu ne mai paraseste.
Cît pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Cînd toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastra."
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare.
Catelul Samurache, ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mîndrie, nici capricii desarte,
S-apropie îndata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
"Gîndirea voastra, zise, îmi pare minunata,
Si sentimentul vostru îl cinstesc, fratii mei."
- "Noi, fratii tai? raspunse Samson plin de mînie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?"
- "Dar ziceati..." - "Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mîndria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.
Alte întrebări interesante
Engleza,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-