Question

vrau urgent pana maine un basm oarecare facut din capul vostru dau 30 pcte.

Answer 1

Traiesc intr-o lume creata de mine, presarata cu sentimente de apreciere pentru toti cei din jurul meu. Si totusi ma simt singura. Nu traiesc pentru ziua de maine, dar simt ca viata mea este limitata. Este o bariera invizibila peste care nu pot trece. Am tot dar imi lipsesc multe, primesc iubire dar nu simt dragoste, iubesc clipa dar ma gandesc la viitor, colorez vorbe dar le tin doar pentru mine. Imi lipseste iubirea.Am cautat fericirea ani la randul, dar nu am gasit-o. In schimb am dat numai peste amagire si durere. Mergeam pe trotuar si ma asteptam ca la fiecare colt de strada sa ma astepte Cupidon. Era doar o iluzie, Cupidon nu stia de mine. Am incetat sa mai caut. Poate ca dragostea nu este de mine sau poate ca eu nu sunt de dragoste.



Fericirea, o himera in singuratate: Optimismul nu se transforma in pesimism, iar eu inca nu imi accept singuratatea. Mi s-a spus sa astept dragostea. Doar ca am obosit. Am obosit sa stau cu ochii cat cepele si sa ma uit si in stanga si in dreapta dupa dragoste. M-am uitat cu atentie la trecut, nu am gasit nimic. Prezentul nu suna nici el prea promitator. Merg mai departe catre viitor in timp ce imi accept eticheta de femeie singura. Da, mi-este frica sa iubesc. Romantica incurabila, pasionala si sentimentala. Iubesc cu toata inima si gandesc cu sufletul. Vad calitatile celorlalti si ascund defectele. Dar cand este vorba despre relatii, ma sperii si imi pierd cumpatul. Am suferit prea mult si nu vreau sa mai sufar. Imi veti spune ca dragostea doare. Inteleg asta. Dar nu vreau doar durere. Nu mai vreau sa pun punct si sa o iau de la capat. Nu mai vreau sa fiu un pasager pierdut in notiunea timpului.



La fiecare relatie esuata imi calculam posibilitatile de a fi fericita: introduceam in ecuatie fiecare zambet si scadeam fiecare lacrima plina de amar. Vesnic optimista inmulteam cu amintirile fericite. Fara rost. Rezultatul dadea cu minus, in timp ce posibilitatile de a fi fericita erau in scadere si inca sunt.Sunt cea fara plus unu, fara pereche, totdeauna singura, a cincea roata la caruta, insa inconjurata de prieteni. Mi-am propus sa invat sa apreciez dragostea adevarata, sa uit de fericire, de iubire ca in povesti si sa ma multumesc cu cei din jurul meu. As vrea sa pot spune ca nu mai vreau sa simt fiorii iubirii si sa respir dragoste. Dar eu am fost intotdeauna o visatoare. Cum pot renunta la basmul meu, adanc inradacinat in suflet? Sunt femeie, dar am suflet de copil. Inca mai cred in printi si printese si chiar daca nu mai caut, inca mai astept un suflet pereche, o dragoste ca in filme, un cavaler pe cal alb care sa ma salveze din inchisoarea vietii.



Pana la urma cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted, iar eu am inceput cu stangul, dar voi ajunge sa cunosc dragostea. Un dram foarte mic de speranta este suficient pentru a determina aparitia dragostei. Inima imi spune ca mi-am pierdut sufletul pereche, dar sufletul imi zice ca nu l-am intalnit niciodata.