vreau o compunere de 100-150 de cuvinte in care sa povestești o zi la munte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În acest sfârşit de săptămână, am fost împreună cu părinţii mei la munte. Am plecat din Bucureşti dis-de-dimineaţă, iar pe la ora 10 am ajuns la Poiana Braşov. Ne-am cazat la Hotelul Belvedere, după care am luat micul dejun. Apoi am făcut o drumeţie pe traseul montan Poiana Brașov – Cristianu Mare. A fost foarte frumos. Am făcut foarte multe poze. Cea mai frumoasă poză a fost aceea în care am surprins de pe vârful masivului oraşul Braşov.
A doua zi am ales să facem puţin sport. Am închiriat un ATV şi am colindat împreună cu tatăl meu câteva coline montane, din apropierea hotelului în care am fost cazaţi. A fost o experienţă deosebită. După ce ne-am întors, vântul se înteţise puţin. Era o atmosferă numai bună pentru înălţatul unui zmeu. Am scos zmeul din maşină şi l-am ridicat la cer. S-a ridicat atât de sus încât am ajuns la capătul firului. Brăzda atât de frumos cerul, încât nu m-am răbdat să nu fac un filmuleţ cu telefonul mobil, pe care-l voi urca cât de curând pe YouTube.
Spre seară am împachetat lucrurile şi ne-am pregătit de întoarcerea spre casă. În drum spre Bucureşti, ne-am oprit la taraba unui vânzător ambulant din Predeal şi am cumpărat câteva obiecte tradiţionale româneşti. Mica noastră excursie la munte luase sfârşit, dar am promis să ne reîntoarcem la munte cât mai curând posibil.
Explicație:
O zi la munte
Probabil va întrebați ce este mai relaxant decât sa te pierzi printre ganduri? Ei bine, vă spun eu.
Mai relaxant decât atât este să te pierzi în natură, sa fii pierdută printre peisajele pe care ni le oferă cea de-a doua mamă.
Zăpada cucerește pământul lăsându-l amorțit, iar frigul face ca brazii să înghețe, formând un fel de gheață așezată pe fiecare crenguță. Soarele încearcă din răsputeri să încălzească peisajul, însă cu ultimele lui puteri, se retrage în locul lui de odihnă.
Privind peisajele mă duc în lumea basmelor, unde personajele realizează activități pe timp de iarnă. În următoarea dimineață, zăpada era puțin mai topită decât în ziua precedentă. Îmi iau sania și pornesc spre un deal, puțin mai jos decât unde se afla căbănuța. Erau o mulțime de copii cu care voiam să creez legături de prietenie. Zis și făcut. Ne-am împrietenit pe rând, unul câte unul, formând un grup mare de copii. Din cauza ninsorii, nu mai puteam vedea nimic în fața mea, ajungând să mă lovesc cu spatele de un bolovan și picând cu fața în zăpadă. Mă simțeam amorțită, de abia îmi mai simțeam părțile corpului. O parte din copii mă conduseră înapoi la cabană, unde se afla familia mea. M-am schimbat de haine, iar apoi mă dusem a-mi face o ciocolată caldă pentru a mă mai încălzi puțin și mă reîntorc în cameră și analizez tot peisajul.
Ce-i drept, a fost o zi minunată, am creat prietenii, dar a fost și una nasoală pentru simplul fapt dat întâmplării.
P.s. chiar am pățit asta, doar că eram la niște rude. Sper să îți folosească!!