Question

Vreau si definitia propoztiei

Answer 1

PROPOZIŢIA Propoziţia este o comunicare cu un singur predicat. După alcătuire, propoziţia este:  Simplă – alcătiută din predicat şi subiect;  Dezvoltată – alcătuită din predicat, subiect şi alte părţi de propoziţie. După aspect, propoziţia este:  Afirmativă;  Negativă. După scopul comunicării, propoziţia este:  Enunţiativă – când dă o informaţie;  Interogativă – când cere o informaţie. După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia enunţiativă este:  Propriu-zisă – câmd exprimă un fapt real şi se construieşte cu un verb la modul indicativ;  Optativă – când exprimă o dorinţă şi se construieşte cu un verb la modul condiţional optativ sau, mai rar, conjunctiv;  Imperativă – când exprimă o poruncă, un îndemn sau o rugăminte şi se construieşte, de obicei, cu un verb la modul imperativ. După conţinutul ei, propoziţia interogativă este:  Propriu-zisă – când cere o informaţie despre o acţiune reală şi se construieşte cu un verb la modul indicativ;  Optativă – când cere o informaţie în legătură cu o dorinţă şi se construieşte cu un verb la modul condiţional-optativ. Atât propoziţiile enunţiative, cât şi propoziţiile interogative pot fi:  Exclamative  Neexclamative FRAZA Fraza este o comunicare alcătuită din două sau mai multe propoziţii. După rolul lor în frază, propoziţiile sunt:  Principale – când au înţeles de sine stătător;  Secundare – când depind de alte propoziţii din frază. Propoziţia regentă este propoziţia de care depinde o propoziţie subordonată. Propoziţia regentă poate fi principală sau secundară. De fapt, propoziţiile subordonate depind de un anumit cuvânt din regentă, numit element regent. Relaţia dintre două propoziţii de acelaşi fel, fie principale, fie secundare, este o relaţie de coordonare. Relaţia dintre o propoziţie subordonată şi regenta ei este o relaţie de subordonare. VOCABULARUL Vocabularul sau lexicul este format din totalitatea cuvintelor care există în limbă. Vocabularul este compartimentul limbii cel mai supus schimbării. Vocabularul limbii române cuprinde aproximativ 120 000 de cuvinte. Vocabularul are două părţi: - vocabularul fundamental; - masa vocabularului. Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cel mai des folosite şi care sunt înţelese de toţi vorbitorii unei limbi. Vocabularul fundamental cuprinde aproximativ 1 500 de cuvinte. Cuvintele vocabularului fundamental denumesc: • obiecte, fiinţe • grade de rudenie • stăti, acţiuni • animale, păsări • flori, fructe • alimente, băuturi • părţi ale corpului omenesc • fenomene ale naturii • însuşiri • culori • corpuri cereşti • anotimpuri, părţi ale zilei, lunile anului, zilele săptămânii. Cuvintele din vocabularul fundamental reprezintă toate părţile de vorbire. Cuvintele din vocabularul fundamental sunt în majoritate vechi şi rămân timp îndelungat în limbă. Masa vocabularului cuprinde cuvintele care nu intră în vocabularul fundamental. Cuvintele din masa vocabularului reprezintă aproape 90% din cuvintele limbii române. În masa vocabularului, intră termenii ştinţifici şi trhnici, arhaismele, regionalismele. Cele două părţi ale vocabularului nu sunt strict delimitate, între acestea producându-se, în timp, schimburi. SENSUL UNUI CUVÂNT Sensul unui cuvânt se stabileşte numai în context, care poate fi înţeles ca un enunţ, ca un text sau ca o situaţie de comunicare în care apare un cuvânt. Sensul propriu este sensul obişnuit al unui cuvânt, cunoscut de toţi vorbitorii şi legat de un aspect din realitate. Sensul propriu are două aspecte: sensul propriu de bază – reprezintă ceea ce un cuvânt are specific în sine în orice context; (braţ-parte a corpului omenesc); sensul propriu secundat – rezultă dintr-o asemănre, depinzând strict de context; (braţul balanţei); Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit cu valoare expresivă pentru a forma o imagine poetică.

Answer 2

propozitia este partea de vorbire , care trebuie sa aiba un predicat