Question

Vreau si eu o compunere despre o intamplare la polul nord cu animale de o pagina.

Answer 1

In vacanta de iarna am plecat cu familia mea si cu cativa prieteni la Polul Nord.Ajunsi acolo am ramas cu totii surprinsi de frumusetea locului si de toate minunatiile care sunt acolo.
Incantati de priveliste eu si prietenii mei ne-am indepartat de familie.Usor usor am obesrvat ca ne-am ratacit. Pentru ca se facu seara nu mai puteam nici innainta dar nici sa ne intoarcem, asa ca am hotarat sa ne instalam corturile. Frigul este factorul care ne ingreuneaza deoarece ne poate ingheta echipamentul chiar si pe noi. Noaptea nici aventurieri experimentati nu se poat urca pe munte si deci se fac tabere pe teren neaccidentat. Tin sa spun ca spre norocul nostru am luat din intamplare echipamentul cu noi, pe langa faptul ca eram bine imbracati aveam haine groase si bocanci, am avut si corturi in rucsacuri, deci neam putut permite sa innoptam peste noapte in pustiu. Am aut chiar si mancare, dar nu cine stie ce. Mancarea pe care o poti intanli la Polul Nord nu este foarte simpla si este cam aceiasi pentru toti expeditorii: dimineata - cereale cu apa fiarta sau lapte praf; la pranz, carnat uscat sau salam uscat, iar seara, cand pun corturile, supa la plic.
Cand ne-am trezit, eventual am vrut sa ne intoarcem inapoi, dar simtul aventurii ne-a facut sa mergem mai departe in necunoscut.
Am avut o gramada de peripetii dar cea mai dificila a fost atunci cand ghiata,desi era foarte groasa s-a crapat si am cazut in apa...sincer mam speriat foarte tare in a cel moment, dar am fost salvat de prienenii mei care au fost atenti si au avut hamurile pregatite si pana la urma nu m-am ales decat cu nasu spart. Eu zic ca a fost destul de bine, pentru ca se putea intampla o tagedie.
In acele momente grele si pana mi-am revenit din sperietura m-am tot gandit la iarna de anu trecut.Era seara de Ajun, eu si varul meu Cosmin faceam ultimile repetitii pentru a pleca la colindat.Noi eram putini tristi deoarece mersul la colindat nu mai avea farmecul de alta data pentru ca nu mai era deloc zapada. 
Dupa ce am trecut peste asta am mers din poarta in poarta. Cand gaseam portile inchise ridicam capul si mergeam inainte. Chiar daca nu era zapada era frig de inghetau apele. Un caine venea cu viteza din spatele nostru. Noi, am decis sa o luam la fuga. Sa nu credeti ca acel caine nu ne-a ajuns din urma, dar s-a dovedit a fi prieten deoarece era Roky, cainele preotului Munteanu.
Vantul batea tare si afara se intunecase de-a binelea, cerul era senin iar luna si stelele stralucitoare ne luminau calea. Mergand si cantand am vazut o casa foarte frumos impodobita, parca era dintr-un basm. Am ramas profund impresionati de acea imagine.
Cand am ajuns acasa eram foarte obositi, am reusit sa mancam si pe urma ne-am asezat in pat si am adormit imediat. Cand m-am trezit iarasi la Polul Nord alaturi de prietenii mei si pe urma am continuat calatoria.
Dupa multe zile de mers ne-am intalnit intr-un final cu parinti care n-e cautau ingrijorati. De acolo am plecat cu sania trasa de caini... a fost mimunat.
Norocul nostru ca parintii au hotarat sa ne pedepseasca abia cand vom ajunge acasa si asa am putut vedea si mai multe din frumusetile locului.
In ultima zi de vacanta am fost invitati de cei care ne-au organizat vacanta sa facem o baie in ocean dar acest lucru lam refuzat fara nicio ezitare tinand cont de experienta prin care am trecut. 
Desi ma voi alege cu o pedeapsa, nu imi pare rau de ce am facut in aceasta excursie, a fost minunat si as vrea sa o repet din nou oricand.