vreau și eu rezumat la The Importance of Being Earnest
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Prima dată am parcurs piesa The Importance of Being Earnest în 1991, prin amabilitatea doamnei profesoare Marina Istrate. Am achiziţionat apoi, de-a lungul anilor, mai multe volume cu piese de Oscar Wilde, iar în februarie 2013 an recitit The Importance of Being Earnest dintr-o ediţie elegantă, intitulată The Plays of Oscar Wilde (Colecţia Wordsworth Classics, Editura Wordsworth Editions, Ware, 2002) al cărei studiu introductiv este semnat de Anne Varty de la Royal Halloway.
Piesa, iniţial structurată în patru acte, a fost revizuită şi redusă la trei. Actul întîi se desfăşoară în locuinţa din Londra a tînărului Algernon Moncrieff. Un prieten al acestuia, John Worthing, ar dori să se căsătorească cu verişoara acestuia, Gwendolen Fairfax, însă mama acesteia, Lady Bracknell, se opune pe motiv că Worthing nu îşi cunoaşte părinţii - mai precis, pe cînd era doar un bebeluş, a fost găsit într-o geantă la camera de bagaje dintr-o gară londoneză.
Actul al doilea are loc la conacul de la ţară al lui John Worthing, unde acesta o creşte pe Cecily Cardew, nepoata tatălui său adoptiv. Curios să o cunoască, Algernon soseşte într-o vizită neanunţată şi se dă drept fratele (fictiv) al lui John, Ernest Worthing. Doar că lucrurile se complică atunci cînd pe urmele lui soseşte Gwendolen, căreia John Worthing i s-a prezentat drept... Ernest, iar cele două domnişoare îşi închipuie că sînt logodite cu acelaşi bărbat - adică rivale.
În actul al treilea, Lady Bracknell soseşte şi, după o discuţie animată cu însoţitoarea vîrstnică a lui Cecily, domnişoara Prism, confuzia se risipeşte, iar John Worthing se dovedeşte a fi nepotul lui Lady Bracknell şi fratele mai mare al lui Algernon Moncrieff. În plus, numele său de botez este chiar Ernest. Prin urmare, cele două cupluri de tineri se pot cununa, ba chiar şi domnişoara Prism îşi găseşte perechea în persoana reverendului Chasuble.
Ca piesă de teatru, The Importance of Being Earnest este foarte dinamică, plină de răsturnări de situaţii. Tonul pe care e scrisă este lejer, spumos, iar multe dintre paradoxurile cu care sînt presărate replicile personajelor circulă şi acum zilnic ca folclor electronic. Dincolo de paradoxuri şi de haz se află însă două teme destul de serioase:
Una dintre aceste teme este aceea a identităţii. Fiecare dintre personajele principale pare să aibă o mască publică şi un sine intim, ascuns de privirile celorlalţi. Astfel, John Worthing pretinde că are un frate tînăr şi nesăbuit la Londra, Ernest, pe care trebuie periodic să-l scoată din încurcături - o scuză bună pentru a merge frecvent în cercurile înaltei societăţi londoneze unde se prezintă drept Erenst Worthing.
Algernon Moncrieff, la rîndul său, pretinde că are un prieten suferind în provincie, Bunbury, iar cînd vrea să evadeze din metropolă anunţă că starea lui Bunbury s-a înrăutăţit. (Fireşte, cînd fratele, respectiv prietenul fictiv duc la încurcături de nerezolvat, atît Worthing cît şi Moncrieff le anunţă decesul la fel de fictiv.)
Chiar şi Cecily Cardew, o adolescentă educată într-un conac din provincie, duce o viaţă imaginară paralelă în care e logodită cu Ernest Worthing - ba chiar a scris scrisori de dragoste ca din partea acestui personaj fictiv.
Cealaltă temă este cea a satirei sociale. Personajele din înalta societate britanică, precum Algernon Moncrieff, Gwendolen Fairfax şi mai ales Lady Bracknell, sînt prezentate ca fiind superficiale, privilegiate şi destul de insensibile la sentimentele celorlalţi. Lady Bracknell, în special, se dovedeşte a fi căpătat acces în înalta societate numai prin căsătorie, nu de la origine, iar modul tiranic în care îşi tratează soţul şi fiica devine propria sa pedeapsă. La finalul piesei, cînd se formează cuplurile, Lady Bracknell rămîne singură - soţul pe care îl dispreţuieşte şi îl marginalizează o pedepseşte la rîndul său prin absenţă şi tăcere.
Pe ansamblu, The Importance of Being Earnest merită atît să o citiţi cît şi să o vedeţi pusă în scenă - un excelent exemplu de comedie savuroasă. Desigur, volumul în care am parcurs-o conţine şi alte piese de Oscar Wilde, dar despre acelea am să vă relatez cu altă ocazie.
Explicație: