Vreau un model (apartenenta la simbolism) Multumesc!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Voi lua ca text suport poezia lui George Bacovia - Pălind
Exemplu de argumentare:
Simbolismul este un curent artistic și literar originar din Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca reacție la retorismul romantismului și la impersonalitatea parnasianismului. Autorii simboliști cultivă o subiectivitate acută marcată de stări sufletești vagi, obscure, imprecise, prin folosirea ca mijloace expresive a sugestiei, a simbolului și a corespondențelor. Aceștia aduc spațiul citadin în imaginarul poetic și cer ca poezia să fie muzică înainte de orice. Cel mai important autor ce reprezintă simbolismul este George Bacovia.
Poezia sa, "Pălind" este plină de caracteristici ale unei poezii simbolistice.
În primul rând, ea este expresia unei intense subiectivități, explicit prezente în text prin mărcile lexico-gramaticale: verbul la persoana I "sunt" (ce apare de patru ori în text) și pronumele personal la persoana I "mi" (ce apare de două ori în text). Deci din cele 12 versuri ale poeziei, sașe (jumătate) vorbesc direct despre eul liric.
În al doilea rând, poezia conține caracter simbolistic prin exprimarea de sentimente vagi, obscure, amestec de tristețe, melancolie și deprimare. Eul liric rătăcește solitar prin orașul pustiu sub apăsarea singurătății, a lipsei de comunicare cu semenii săi și a presentimentului morții.
În al treilea rând, în această poezie se folosește simbolului pentru exprimarea trăirilor interioare. Orașul pustiu este un simbol al deșertului interior, sufletesc. Becurile de lumină pală sunt simboluri pentru lipsa forței vitale a eului liric.
În al patrulea rând, poezia aparține simbolismului prin folosirea sugestiei. Stările nu sunt numite, poetul refuză discursivitatea, preferând să comunice indirect, aluziv, prin asociere de ideei. Astfel, nicăieri în poezie nu se vorbește deschis - chiar și metaforic - despre o suferință sufletească a eului liric. Autorul se mulțumeste să descrie un decor dezolant, pustiu, plasat paradoxal în mijlocul a ceea ce ar trebui să fie locul de întâlnire al oamenilor: piața unui oraș.
Lipsa oamenilor, lumina slabă a becurilor, câinii, canalele, toate acestea creează un univers alienant care vorbește indirect despre chinul unui om singur, abandonat sufocat de lipsa comunicării cu semenii. "Râsul hidos" care îl insoțeste pe eul liric - și despre care nu știm al cui este - "jocurile de umbre ce dau nebunie" sunt sugestii ale unei apropiate rătăciri mentale.
În concluzie, dezideratul simbolist al muzicalității este atins de Bacovia prin folosirea refrenului: "Sunt solitarul pustiilor piețe", reluat de trei ori, prin repetiția laitmotivului " umbră" - simbol al solitudinii - și a adjectivului "pal" (sugestie a extincției treptate), care apare de două ori ca atare și o dată în rădăcina verbului "pălind".