Question

Vreau versurile poeziei La scoala, dar nu ramanem acolo de Marin Sorescu

Answer 1

(La scoala, dar nu ramanem acolo) Si, dupa atata cultura generala, as putea sa nici nu va mai duc la scoala. Sa va las sa treceti glont pe langa ea si sa va continuati viata la cinema. Sau sa va dau un certificat, din care sa reiasa, clar, ca sunteti mai destepti decat, la un loc, un cal si-un tantar. Ca stiti ca rasare o stea doar atunci cand n-are nor pe ea. Ca ati primit nota zece la mare si ati ajuns cu lectia dincolo de ninsoare. Totusi, este o chichita: toate astea le-ati invatat ca pe 'unde esti, Chimita?'. E nevoie de o creta, de niste caiete si de cerneala, din care, daca ti le arunca cineva inainte, iese o scoala. Iat-o: daca va uitati bine peste jucarii si papusi, se si vad doua sau trei usi. Printre coarnele de melci se mai zaresc inca douazeci. Fiecare seamana cu o carte. Trebuie sa le deschizi si sa le inchizi tu singur pe toate. In clasa stau copii atenti si se fac premianti ori repetenti. Primii clipesc din gene la tabla neagra, pe care sunt facute fel de fel de desene. Ceilalti se uita mai pe indelete la burete. Isi aduc aminte ca buretele l-au mai vazut undeva, asa ca ei se gandesc la mare in con­tinuare. Copii, aici o sa aflati o multime de povesti foarte frumoase despre munti, si terase si case. Totul e sa ascultati tacand si sa vorbiti in gand. Cand veti auzi un clopotel, dupa un ceas, sa stiti ca vi s-a dat drumul si la glas. Puteti da fuga afara si acolo va puteti juca. Ora este pentru invatat, iar recreatia pentru uitat. Daca voi n-ati uita asa de repede cunostintele folositoare, recreatia cred c-ar fi de-o zi. Dar iata, suna dupa zece minute si trebuie sa alergati la locurile voastre foarte iute. Ca urmeaza cine stie ce socoteala cu cine stie care portocala. Cu cat creste un om cand se ridica in picioare? (Asta se numeste adunare.) Unde se duce ursul dupa ce nu gaseste miere? (Asta se cheama scadere.) Si, tot asa, venind si plecand, invatand si uitand si iar invatand, o sa va pomeniti ca stiti pe dinafara scoala dupa scoala. Asta puteti s-o observati singuri, uitandu-va nu in alte parti, ci in carti. Cartile or sa fie tot mai mari, iar pozele lor tot mai mici, intai ca niste papusi, apoi ca niste furnici. Cand nu veti mai vedea nici o poza in nici o carte, sa stiti ca ati ajuns cu invatatul si cu uitatul foarte departe.