1. Numește, cu trimitere la imagine, o consecință a evenimentului. dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Jefuirea Romei sub vizigoții conduși de Alaric în 410 reprezintă unul dintre cele mai emblematice momente ale antichității. Dincolo de pierderile materiale, ea a avut efecte catastrofale asupra moralului imperiului și a prevestit căderea acestuia în vest. Era prima dată în 800 de ani când Roma se afla în mâinile unei forțe externe.
Invazia și jefuirea Romei au la baza politica agresivă de cucerire și subjugare a popoarelor vecine pe care imperiul o practica de secole deja. Însă din punct de vedere funcțional ea se demonstrase a fi falimentară pe mai multe paliere.
În primul rand, vorbim despre un model economic bazat pe creștere care înghite continuu resurse din ce în ce mai mari. Doar echiparea și susținerea legiunilor romane reprezenta un efort financiar major, ori însăși scopul acestor legiuni era războiul, care era necesar deci să fie perpetuu. Apoi în urma războaielor Roma se alegea nu doar cu bunuri și teritorii ci și cu milioane de sclavi pe care îi comercializa pe piețele continentului. Aceste mase de populații dislocate necesitau hrană și adăpost și au reprezentat mereu o cateogrie de risc pentru revolte.
Iar în ultimele decenii ale Romei imperiale procentul de sclavi era deja foarte mare și nesustenabil. Cetățenia romana se diluase astfel din ce în ce mai mult și îngloba în ea popare întregi care nu împărtășeau cultura și valorile inițiale ale orașului cu șapte coline.
Același lucru se întâmplase și cu vizigoții, un popor dislocat de huni, înspăimântat și flămând care nu a făcut decât să pună și mai multă presiune pe un sistem deja colapsat. Fiindu-le refuzat ajutorul, vizigotii lui Fritigern au atacat Imperiul Roman de Est și după o victorie majoră la Adrianopole s-au așezat că foederati (coloni) în zona Daciei și a Traciei. De aici au condus repetate invazii în teritoriile Romei, profitând de slăbiciunea imperiului. După mai multe incursiuni în zona balcanilor de azi și în Grecia, noul conducator vizigot Alaric a atacat Roma și a cucerit-o după trei asedii, spre groaza întregii lumi antice.
Efectul căderii Romei s-a resimțit până departe și a avut consecințe nebănuite atunci. Dincolo de oficializarea diviziunii dintre estul și vestul Europei, s-a produs o fracturare a unității interne, luând naștere diferitele culturi care vor sta la baza popoarelor europene de azi. La intrarea în peninsula italică s-a fondat regatul Vizigot, entitate care va lupta împotrivă lui Attila nu peste mult timp, într-un context de ironie istorică, protejând Roma pe care o cuceriseră anterior.
Din punct de vedere spiritual, căderea Romei a însemnat pentru creștini o victorie majoră asupra păgânilor care îi asupriseră de generații. Într-o formă plastică excepțională, Sfântul Ieronim a afirmat la auzirea veștii că "a fost cucerit orașul care a cucerit lumea". Din acest moment, calea creștinismului spre dominația civilizației vestice era deschisă.
Însă căderea Romei a însemnat și pierderi inestimabile în domeniile mai puțin evidente precum tehnologia, arta, cultura, infrastructura, medicina, dreptul, educația etc. Toate acestea au căzut în plan secund și terț pentru actorii politici care au umplut golul lașat de Imperiul Roman de Vest. Constantinopolul a rămas un bastion al culturii și civilizației antice pentru mult timp, însă Europa a intrat în ceea ce renascentiștii au denumit "Evul Întunecat" tocmai pentru că și-a pierdut lumina și frumosul unei antichități uitate.