a. Personajele care se adresează unul altuia;
b. Verbele de declarație;
c. Modalitățile prin care sunt exprimate în vorbirea indirectă tonalitatea şi emoţiile
personajelor.
2. Transformă textul de mai jos din vorbire indirectă în vorbire directă (dialog)
Cândva, prin clasa a şaptea, îmi căşunase să mănânc salam. Mama mi-a spus că nu îmi
cumpără, pentru că era prea scump și nu era așa de bun pentru mine. Atunci i-am replicat că o
să îmi iau din banii mei.
Peste câteva zile, am mers la magazin şi am luat o rudă întreagă. Ca să nu o găsească, am
ascuns-o sub pat şi am uitat de ea.
Peste vreo două săptămâni, mama a venit la mine şi m-a rugat să o ajut la curățenia de
primăvară, repartizându-mi baia şi bucătăria. Munceam de zor, când am auzit-o ţipând. Am
intrat repede în camera mea şi am întrebat-o ce s-a întâmplat, iar ea mi-a răspuns
înspăimântată că este ceva sub patul meu care pare a fi viu. Ca să nu dau de bănuit, m-am
aplecat să caut. Îngrijorată, mama m-a sfătuit să fiu precaută şi a început să împingă cu coada
măturii salamul.
Curând, la lumină, a ieşit o bucată verde, cu păr de vreo 2-3 cm, ca un puf de jur
împrejur. Am izbucnit în râs, iar mama m-a somat să încetez imediat. Nu mă puteam opri din
hohotit. I-am explicat, apoi, că este o bucată de salam. M-a privit mirată şi m-a chestionat ce
caută sub patul meu. Rușinată, am mărturisit că eu l-am cumpărat şi l-am uitat acolo. Ca să nu
se supere, am promis că voi curăța totul. Apoi, am convins-o pe sora mea să spele mucegaiul
de pe covor, după ce i-am oferit, în schimb, alocația mea pe o lună.
Răspunsuri la întrebare
— Mamă, mi-e foarte poftă de salam! Poți te rog să cumperi mai des și mai mult? am întrebat-o eu pe mama pe când eram în clasa a șaptea și îmi cășunase să mănânc salam.
— Nu mai cumpăr, fetițo! îmi răspunse mama. Este prea scump și nu îți face bine la sănătate.
— Atunci o să îmi iau din banii mei! i-am replicat eu.
— Vă rog, îmi puteți da o rudă întreagă de salam? mă adresam eu vânzătoarei peste câteva zile, la magazin.
„O voi ascunde sub pat...”, m-am gândit eu. Am ascuns-o și am uitat de ea.
— Copilă, mă ajuți te rog la curățenia de primăvară? mă interpelă mama peste vreo două săptămâni.
— Desigur, mămico! Ce trebuie să fac?
— Ți-am repartizat ție baia şi bucătăria, mă anunță mama.
— Aaaa! am auzit dintr-odată și am zbughit-o repede spre camera mea, de unde venise strigătul mamei.
— Ce s-a întâmplat, mamă?
— E... e... e ceva sub patul tău! Pare viu!!! Ai grijă! mă mai sfătui mama, în timp ce eu mă aplecasem să caut, ca să nu dau de bănuit. Mama începu să împingă cu coada măturii salamul.
— Asta era! am scos eu la lumină o bucată verde, cu păr de vreo 2-3 cm, ca un puf de jur împrejur. Ha, ha, ha! am izbucnit eu în râs
— Încetează imediat! mă somă mama
— Este o bucată de salam, explicai eu, râzând în continuare.
— Dar ce cauăt sub patul tău?! mă privi mirată mama.
— Eu l-am cumpărat și l-am uitat acolo, recunoscui eu rușinată. Dar nu te supăra, voi curăța totul! am promis eu.
— Speli tu mucegaiul de pe covor, dragă surioară? o întrebai mai târziu pe sora mea. Îți dau orice la schimb!
— De acord, dar vreau alocația ta pe o lună!
— Va fi a ta! am promis eu și scăpat astfel de corvoadă.