Alcatuiti un dialog de aproximativ o pagina( 15 - 20 de replici ) intre o adolescentă si părinții sai (ambii trebuie sa participe la dialog ) . Adolescenta insistă sa devină cantareata iar părinții încearcă sa o faca sa isi schimbe aceasta idee .
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Prietena mea si cu mine suntem la varsta adolescentei si incercam sa ne gasim drumul in viata. Eu sunt pasionata de biologie, anatomie si chimie. Ea, Eva, este pasionata de literatura si si mai mult de muzica.
Astazi, la scoala, mi-a destainuit ca s-a decis pentru ceea ce vrea sa faca ea in viata, si anume sa devina cantareata.
Mi-a mai spus ca tot astazi vrea sa discute si cu parintii ei despre optiunea pe care si-a ales-o pentru viitor, si-mi va povesti maine cum a decurs dialogul.
Eu fiind foarte curioasa din fire, i-am propus sa lase telefonul deschis pe convorbire cu mine, astfel incat sa pot auzi si eu in timp real tot ceea ce se va discuta. Zis si facut. Asa am hotarat.
Eva soseste acasa, unde erau ambii ei parinti, care tocmai venisera acasa de la serviciile lor.
-Salut, zice Eva.
- Buna, draga mea, raspunde mama.
-Hey, raspunde si tata.
-Stiti ceva?
- Nu, raspund amandoi parintii in cor, Si tatal continua:
-Daca nu ne spui tu, nu stim nimic, raspunse acesta cu un ras molipsitor.
- Dragilor, eu m-am hotarat asupra alegerii mele despre viitorul meu si de ceea ce-mi doresc sa fac in viata mea: sa devin cantareata...
Au urmat cateva minute de liniste totala, nimeni nu a mai scos nici un sunet...
Mama a rupt tacerea, cu un ton hotarat:
-Nu, nu, nu, asa ceva nu se poate, ca fata mea sa fie cantareata, nu, hotarat NU.
A urmat iar o scurta perioada de tacere absoluta pe care a intrerupt-o tatal:
-Dar, gandeste-te, cat o sa poti face asta? Daca racesti sau te inbolnavesti si nu vei mai avea aceeasi calitate vocala?
-Va dati seama ca m-am gandit si eu la acest aspect, raspunse Eva. Voi fi mai atenta si ma voi ingriji mai atent ca sa nu mi se intample ceva nedorit si astfel sa nu mai pot canta. Pentru mine, cantatul este forma mea de exprimare, de descriere a conceptiei mele despre viata.
Iar tacere de cateva minute din partea tuturor. Eva i-a pus pe ganduri pe parintii ei.
-Si unde crezi tu ca ai sa canti, intreaba mama?
- In primul rand am sa incep pe scala mica: serbarea noastra de sfarsit de liceu, apoi, in mod sigur mi se vor da si alte prilejuri de a canta la diferite evenimente organizate de primaria noastra si voi mai vedea. Oricum sunt hotarata sa urmez conservatorul, la sectia de canto, care, sunt convinsa ca ma va forma pe deplin in directia pe care mi-o doresc.
Iar a urmat o tacere de cateva minute, dupa care tatal a continuat:
-Lasa-ne sa ne mai gandim si noi la alegerea ta si mai discutam.
Eu, care ascultasem tot dialogul, trebuie sa recunosc sincer, ca nu ma asteptam totusi la o discutie atat de pasnica, ci ma asteptam ca parintii Evei sa sara "in tavan" si sa-i interzica total sa se mai gandeasca la asa ceva.
Oricum, a fost un dialog pasnic, explicativ de ambele parti.
Astazi, la scoala, mi-a destainuit ca s-a decis pentru ceea ce vrea sa faca ea in viata, si anume sa devina cantareata.
Mi-a mai spus ca tot astazi vrea sa discute si cu parintii ei despre optiunea pe care si-a ales-o pentru viitor, si-mi va povesti maine cum a decurs dialogul.
Eu fiind foarte curioasa din fire, i-am propus sa lase telefonul deschis pe convorbire cu mine, astfel incat sa pot auzi si eu in timp real tot ceea ce se va discuta. Zis si facut. Asa am hotarat.
Eva soseste acasa, unde erau ambii ei parinti, care tocmai venisera acasa de la serviciile lor.
-Salut, zice Eva.
- Buna, draga mea, raspunde mama.
-Hey, raspunde si tata.
-Stiti ceva?
- Nu, raspund amandoi parintii in cor, Si tatal continua:
-Daca nu ne spui tu, nu stim nimic, raspunse acesta cu un ras molipsitor.
- Dragilor, eu m-am hotarat asupra alegerii mele despre viitorul meu si de ceea ce-mi doresc sa fac in viata mea: sa devin cantareata...
Au urmat cateva minute de liniste totala, nimeni nu a mai scos nici un sunet...
Mama a rupt tacerea, cu un ton hotarat:
-Nu, nu, nu, asa ceva nu se poate, ca fata mea sa fie cantareata, nu, hotarat NU.
A urmat iar o scurta perioada de tacere absoluta pe care a intrerupt-o tatal:
-Dar, gandeste-te, cat o sa poti face asta? Daca racesti sau te inbolnavesti si nu vei mai avea aceeasi calitate vocala?
-Va dati seama ca m-am gandit si eu la acest aspect, raspunse Eva. Voi fi mai atenta si ma voi ingriji mai atent ca sa nu mi se intample ceva nedorit si astfel sa nu mai pot canta. Pentru mine, cantatul este forma mea de exprimare, de descriere a conceptiei mele despre viata.
Iar tacere de cateva minute din partea tuturor. Eva i-a pus pe ganduri pe parintii ei.
-Si unde crezi tu ca ai sa canti, intreaba mama?
- In primul rand am sa incep pe scala mica: serbarea noastra de sfarsit de liceu, apoi, in mod sigur mi se vor da si alte prilejuri de a canta la diferite evenimente organizate de primaria noastra si voi mai vedea. Oricum sunt hotarata sa urmez conservatorul, la sectia de canto, care, sunt convinsa ca ma va forma pe deplin in directia pe care mi-o doresc.
Iar a urmat o tacere de cateva minute, dupa care tatal a continuat:
-Lasa-ne sa ne mai gandim si noi la alegerea ta si mai discutam.
Eu, care ascultasem tot dialogul, trebuie sa recunosc sincer, ca nu ma asteptam totusi la o discutie atat de pasnica, ci ma asteptam ca parintii Evei sa sara "in tavan" si sa-i interzica total sa se mai gandeasca la asa ceva.
Oricum, a fost un dialog pasnic, explicativ de ambele parti.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Latina,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă