Question

Bună! Mă puteți ajuta vă rog cu semnificația titlului la "Celei care minte" de Ion Minulescu?!?!

Answer 1

~titlu analitic, format din pronumele demonstrativ in cazul dativ "celei" legat de verbul predicativ "minte" prin pronumele relativ "care"
~titlul constituie o dedicatie: autorul o invoca pe iubita sa, inchinandu-i poezia
~,,Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!... "~eul liric constientizeaza ca este inselat, insa justifica acest fapt prin "e vechi pacatul". Mai mult, patima sa pentru ,,Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri" nu il incumeta sa se desparta de ea
~,,In cinstea ta (...)
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,"~,,cinste" impropriu zis; dupa cum am mentionat, autorul cunoaste cum este iubita sa si nu se chinuie sa-i pastreze inocenta/castitatea etc. (,,patat-am dantelea pernelor curate"); ,,curat" se refera la inocent, neprihanit; poti sa il pui in opozitie cu ,,insangerat"
~,,Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii, -alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată..."~eul poetic isi asteapta iubita in miez de noapte;(poetul se gandeste intens la fiinta draga, ea ii acapareaza mintea: ,,otrava binecuvantata")
~,,Deci vino,"~ invocatie retorica
~,,Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul"~acestea se intampla strict in mintea autorului (aici vorbesti despre timpul verbelor cum diferentiaza aceasta parte de restul care se intampla in realitate)
~antiteza(minciuna-adevar): caldul buzei~ se refera doar la planul fizicului, la nimic mai mult (mangaieri, atingeri specifice iubitilor);
~,,priviri"~ se refera la ce simti pe dinauntru (te gandesti: cliseic se spune ca ochii sunt oglinda sufletului); pt amanta este doar o relatie trecatoare, insa poetul tine mai mult si mai intens la ea
~dupa un moment in care ii pune din nou la intrebare fidelitatea (,,Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...") o asigura ca pe el nu il deranjeaza, dar pare ca vrea mai mult sa se convinga singur caci ei sigur nu i-ar pasa de asa ceva (,,Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...")
~vrea totusi sa fie amintit de fiinta draga, printre ceilalti multi care i-au tinut locul in trecut (,,Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui. ")
~,,Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel," ~nu mai vrea o viata banala, tanjeste dupa ceva incitant
~,,Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!" in final, eul liric ajunge la concluzia iubitei pe moment, nu are nevoie imediata de sentimente profunde (,,Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher, ")
~poti spune si de marci ale subiectivitatii (gasesti multe la persoana I) ~> opera este o destainuire (lirism confesiv)

Sper ca acesti indici, in mare, te vor ajuta la titlu.