Caracterizarea personajului preferat din “Budulea Taichii” de Ioan Slavici după modelul dat:
Răspunsuri la întrebare
Dat la scoala la indemnurile invatatorului, el castiga prin inteligenta si harnicia sa inima dascalului ("dascalul nu tinea la nimeni mai mult ca la dansul") si devine cel mai exigent dintre monitori ("atat de strasnic ca el nu mai era nici unul"). Cu rabdare si intelegere ii ajuta pe scolarii mai mid sa descopere tainele alfabetului. S-a imprietenit cu naratorul, desi era mai mic decat el si i-a devenit ocrotitor si model in seriozitate si intelepciune: "din copil neastamparat ce eram, ma facui baiat asezat si intelept ca dansul".
Hutu reprezenta un model, un refugiu si un sprijin de nadejde pentru prietenul sau mai mic: "Mergeam dar totdeauna cu el, de el ascultam totdeauna si la dansul cautam scapare cand eram napastuit."
Prin intreaga sa purtare si seriozitate l-a convins pe dascalul Claita sa insiste pe langa Budulea ca sa-1 trimita la scoala la oras. Pentru ca nu se putea duce in straie taranesti, invatatorul i-a dat niste haine vechi si peticite. Neobisnuit cu aceste haine, baiatui mergea cu mainile departate de trup, ca nu cumva sa-si uzeze manecile si pantalonii. Era impresionat si emotional de faptui ca purta hainele invatatorului; "si-1 treceau fiorii cand se gandea ca acum el insusi le poarta si se strica."
Budulea ecel batran, cimpoiesul din Cocorasti, era un om deschis si sociabil, zambind mereu cand i se vorbea. Era un om scund, "gros, rotund la fata", cu un picior mai scurt decat celalalt, inzestrat cu talent muzical si cu o fire placuta si sincera. El era chemat la toate petrecerile din sat deoarece "canta mai bine decat toti si din vioara, si din cimpoi, si din fluier". Purta totdeauna un fluier in serpar de care nu se despartea niciodata. Prezenta lui la petreceri parea ca aduce noroc, fiindca venea „cu multi ani, cu spor in casa si cu belsug la masa."
Profesorul Wondracek se arata corect inca de la inceput, supunandu-1 pe Hutu unei examinari sumare inainte de a-1 primi la scoala. Stie sa aprecieze efortui facut de baiat si ii spune deschis care este conditia promovarii sale: "daca va fi silitor, are sa treaca examenul." Tactul sau pedagogic il indeamna sa-i atraga atentia si sa-i starneasca ambitia noului sau elev: "E destul de mare, adauga el asezat, pentru ca sa inteleaga ca-i sade rau intre copii daca nu invata bine, pentru ca atunci e ca magarul intre oi."
Este un profesor respectat, exigent, caruia ii place ordinea si disciplina in scoala. Elevii trebuie sa invete, iar orele trebuie sa se desfasoare dupa un orar bine stabilit.
Cand Budulea a deschis usa in timpul orei chemandu-1 pe fiul sau, profesorul "a sarit manios", dar afland motivul pentru care baiatul urma sa plece ("ca sa vada pe maica-sa"), a acceptat si 1-a invoit.
Convingandu-se de calitatile baiatului, il ia la casa lui, apoi il trimite la "scolile latinesti", sprijinind drumul lui Hutu in viata, realizarea lui profesionala.
Aflati pe trepte ierarhice scolare diferite si reprezentand doua lumi, cea rurala si cea urbana, dascalul Claita si profesorul Wondracek se completeaza in desavarsirea profilului intelectual si moral al tanarului Budulea, in reusita acestuia in viata.
Realizarea artistica
In acesta opera epica scriitorul isi exprima gandurile si sentimentele prin intermediul personajelor si al actiunii. Autorul imbina maiestrit naratiunea cu dialogul si descrierea, stilul direct cu stilul indirect intr-o opera emotionanta prin profilurile umane pe care le realizeaza.
Limba populara cu accente regionale si usor arhaice Apraznic, serpar, diregatorie, cenzor, Bukiaz-ba, preparandie, surtuc, creitari etc.) reda expresiv lumea satului ardelenesc, in secolul al nouasprezecelea.
"Limba scriitorului are de asemenea un caracter popular. Specificul ei consta in aspectul general romanesc al acestei trasaturi. Cuvintele si expresiile regionale sunt putine in nuvelele lui, cu toate ca mediul si locul in care se petrec, apoi metoda realista a scriitorului, le-ar cere. Slavici le evita insa tot mai mult din principiu, pentru ca e convins,
inca de pe bancile universitatii, de necesitatea unitatii limbii noastre literare." (I. Breazu)
Mijioacele artistice realizeaza un stil echilibrat.