Caracterizati personajul principal boul din aceeasi operă. Textul este boul și vițelul
Răspunsuri la întrebare
Caracterizarea din "Boul și vițelul"
Fabula lui Grigore Alexandrescu are ca personaj principal din lumea animalelor un bou, care a ajuns în fruntea cirezii de vaci și a mai multor viței, ca mare șef.
În fabulă, boul este caracterizat astfel:
"puțin la simțire", adică nu era inteligent, însă era "de soartă-ajutat", deci, norocos, pentru că nefiind mai deștept decât frații "mai cu osebire" el, boul, a obținut pe nedrept "un post însemnat".
După primirea acestui post, "de mîndrie boul stăpînit", se înțelege că el devenise mândru, dar și neghiob, pentru că el chiar credea că merită să fie ales șef, deci era și cam prost și mai ales fudul.
Din versurile care urmează se văd și alte aspecte ale caracterului boului, astfel:
Unul dintre viței, auzind că unchiul a ajuns șef mare, merse ca "nițel fîn să-i cer".
Acum boul avea multe slugi, de nu mai putea nimeni să ajungă la el și se credea de mare importanță, deci era orgolios, așa că vițelul nu reuși să îl vadă pe unchiul său.
Vițelul înțelese de la slugi "nu e cum îl știi" că boul a devenit arogant și distant, că acum el și-a schimbat obiceiurile de stă singur și păzit de slugi, deci egoist și avar, iar cine îndrăznește să vină la bou trebuie "să mergi cu sfială", că el este cu nasul pe sus și nu mai aude și nu mai vede decat pe cei ce sunt slugarnici, așa de orgolios și de încrezut ajunsese boul.
Vițelul nu voia să înțeleagă de ce nu putea să fie ajutat cu fân de unchiul lui, așa că îl așteptă pe bou să-l vadă, dar acesta, șef mare ce era acum merse pe lângă vițel "făr-a se uita", ceea ce înseamnă că boul avea și o proastă creștere, de nu mai cunoștea nici rudele și devenise orb la ele.
Vițelul, reveni "a doua zi iarăși" la ruda lui ajutor să-i ceară, dar când auzi boul el zise:
"— „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude, și nici voi să-l știu.“,
de unde se deduce cât de rău, violent, trufaș, egoist și fără inimă era acum boul, odată ajuns șef.
Explicații
Boul și vițelul de G. Alexandrescu
Un bou ca toți boii, puțin la simțire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Și decît toți frații mai cu osebire,
Dobîndi-n cireadă un post însemnat.
—Un bou în post mare? —- Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntîmplă în orcare loc:
Decît multă minte, știu că e mai bine
Și ai totdauna un dram de noroc.
Așa d-a vieței veselă schimbare,
Cum și de mîndrie boul stăpînit,
Se credea că este decît toți mai mare,
Că cu dînsul nimeni nu e potrivit.
Vițelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă și livezi o mie:
„Mă duc — zise-ndată — nițel fîn să-i cer.“
Făr-a pierde vreme, vițelul pornește,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine și-l oprește:
„Acum doarme — zice — nu-l poci supăra.“
— „Acum doarme? ce fel! pentru-ntia dată
După-prînz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu șază ziua niciodată;
Ast somn nu prea-mi place, și o să i-o spui.“
— „Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă daca vrei să fii.“
La o mojicie atîta de mare,
Vițelul răspunde că va aștepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lîngă el trece, făr-a se uita.
Cu mîhnire toate băiatul le vede,
Însă socotește că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Că buna lui rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăși, prea de dimineață,
Să- găsească vreme, la dînsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheață,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.
„Boierule — zise — așteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“
— „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.
N-am asfel de rude, și nici voi să-l știu.“