ce trasaturi neobisnuite are poezia O rămâi?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În această poezie, personificarea naturii atinge cote maxime. Pădurea capătă chip uman, prin intermediul copilăriei autorului. Se sugerează chiar îmbătrânirea naturii, în paralel cu îmbătrânirea umană. Odată cu trecerea timpului, pădurea nu mai poate fi înțeleasă. Personificarea poate fi argumentată prin faptul că: Pădurea îi vorbește, spunându-i O, ramâi, îl vede, observându-l cu atenție, concluzionând "Te asamăn unui prinț". Mai mult decât atât, Pădurea este o ființă analitică, plină de rațiune, ea pare că stăpânește taina timpului Anii tăi se par ca clipe,/Clipe dulci se par ca veacuri. Dar, tocmai în acest context, numai amintirea, care devine cheia acestui proces, aparent reversibil, deci numai ea îi salvează pe amândoi (om-natură) de trecerea timpului.