Componentele vulcanului. Exemple de pe Terra.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Vulcanul este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea materialelor rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în manta sau scoarța unui corp ceresc (precum planeta Terra), printr-o deschizătura a scoarței denumită ventră vulcanică. Magma este un amestec lichid compus din diferite minerale care se află în stare topită, gaze și bucăți solide de diferite roci.
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafața Pământului. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră.[1][este de încredere?]
Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu fenomenul de distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca solul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră cu privire la interiorul Terrei.
Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.
Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire.
Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:
erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lavă bazaltică cu viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive).
erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.
Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale solide de diferite dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după care lava incandescentă începe să curgă sub forma unor torenți sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului.
Dupa ieșirea lavei, erupția se linistește, dar continuă să iasă gaze. La mult timp dupa încetarea erupției, activitatea vulcanică poate continua cu emanații de gaze reci (este cazul mofetelor din România) sau cu formarea de gheizere. Vulcanii, ca stare, pot fi stinși sau activi. Cei din prima categorie se întâlnesc și în România (Oaș, Gutâi). Vulcanii activi pot avea erupții frecvente (Stromboli-Italia, Mauna Loa-Hawaii) sau dimpotrivă pot erupe doar după mari perioade de pauză, chiar secole, precum vulcanul Vezuviu din Italia.vulcani inactivi (stinși), a căror activitate a încetat cu milenii în urmă și care nu mai au cameră magmatică.
vulcani adormiți, care nu au avut activitate o perioadă mai lungă de timp, de ordinul a sute sau chiar mii de ani, dar care au potențialul de a erupe în viitor.
Eruptiile de tipul VEI-4 elibereaza cel putin 0,1 km cubi, cu efecte substantiale asupra zonei inconjuratoare. Cele de tipul VEI-5 eliberează un volum de cel puțin de 1 km cubi de materie vulcanică, care provoacă un efect devastator asupra mediului înconjurător.
VEI-6 sunt vulcanii care au eliberat un volum de cel puțin 10 km cubi cu efecte profunde indelungate asupra zonei înconjurătoare și efecte notabile shortterm la nivel global climatice.
Erupțiile VEI-7 degaja un volum de cel putin 100 km cubi cu efecte devastatoare pe termen lung in zona inconjuratoare si efecte profunde pe termen scurt asupra climatului global. Singura eruptie clara VEI-7 care a fost observata direct in istoria inregistrata a fost Muntele Tambora in 1815 si a produs Anul fara vara in 1816. Eruptia Minoan din Thera de la mijlocul mileniului doi IC e posibil sa fi fost VEI-7, dar e posibil sa fi fost doar timida in comparatie cu cei 100 kilometri cubi. Lake Taupo a avut, de asemenea, o eruptie VEI-7 in 180, dar nu a fost observata direct in istoria inregistrata. A fost observata indirect prin norii de cenusa care au ajuns pana in Imperiul Roman si Dinasta Han din China.