compunere cu titlul "Ce mi-a povestit o scoica asta vara?
Rodi11:
Este dupa o ipera cunoscuta sau pur si simplu sa inventăm noi orice ?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
15
Ce mi-a povestit o scoică asta vară
Asta vara am fost la mare, desi toata lumea se distra , pe mine m-a cuprins melancolia , poate este de vina si faptul ca era seara si ma plimbam singura pe malul mării, unde valurile se spărgeau necontenit in drumul lor si se termina călătoria lor in picioarele mele.
Era putin răcoare, briza marii se simțea pe coasta marii ca o adiere.M-am asezat pe nisip privind valurile , ma gândeam oare cate povesti a trăit marea ? Cate întâmplări s-au perindat pe valurile ei ceea ce ma făcea sa cred ca este un miraj ce niciodata nu va fi dezvăluit nouă celor ce privim marea.Ca este un secret al ei ce .....dintr-o dată un val m-a cuprins si apoi plecand din nou in drumul lui ma uitasem jos pe nisip era o scoica mare albă. O luasem in mana , o studiasem ,era atât de perfectă, de frumoasă. Stiam ca scoicile au si ele povestea lor si daca le pui la ureche s-ar putea sa ti-o soptească încetișor.
Am ramas cu ea in mână, o priveam , apoi am pus-o curioasă la ureche.Se auzea un sunet ca de ecou , un sunet mirific al mării, altfel parca decat cel pe care il auzim de obicei, scoica parca imi soptea povestea ei.Era o poveste captivantă si totodata tristă. Scoica imi povestea ca in drumul ei pe acest tărâm a intalnit iubirea , ca ea a fost îndrăgostită si ca acum este alaturi de iubirea ei cu gândul doar.
Imi povestea cum ea călătorea fericita prin adâncuri alaturi de alte scoici, suratele ei ,călătorea printre coralii multicolori cand a vazut o sirena care a prins-o in parul ei cel verde, de care ea scoica s-a îndrăgostit .A uitat de suratele ei , scoicile,si a călătorit alaturi de sirenă fericită, dar fericirea ei s-a terminat cand a venit iarna cea friguroasă, iar vântul rece a facut-o sa cadă din parul sirenei care a plecat spre alte locuri , iar scoica nu a mai ajuns-o si de atunci a tot asteptat-o dar nu a mai venit.Scoicile suratele ei , au plecat si ele si asa scoica cea alba si frumoasa a ramas in singurătate suspintand si tristă s-a lăsat sa fie dusă de valuri pana a ajuns la mine.
Tristă povestea ei desi la inceput ea era fericită. Melancolia mea nu a trecut , insa mi-a dat forță sa fac ceea ce trebuie, am pus scoica in valuri soptindu-i :
-Du-te cauta-ti suratele.
Apoi am plecat la hotel unde a doua zi am cautat sa fiu mereu in preajma celor pe care ii iubesc , tocmai pentru a nu se indeparta de mine si sa nu ajung singura si tristă asemeni acelei scoici .
Asta vara am fost la mare, desi toata lumea se distra , pe mine m-a cuprins melancolia , poate este de vina si faptul ca era seara si ma plimbam singura pe malul mării, unde valurile se spărgeau necontenit in drumul lor si se termina călătoria lor in picioarele mele.
Era putin răcoare, briza marii se simțea pe coasta marii ca o adiere.M-am asezat pe nisip privind valurile , ma gândeam oare cate povesti a trăit marea ? Cate întâmplări s-au perindat pe valurile ei ceea ce ma făcea sa cred ca este un miraj ce niciodata nu va fi dezvăluit nouă celor ce privim marea.Ca este un secret al ei ce .....dintr-o dată un val m-a cuprins si apoi plecand din nou in drumul lui ma uitasem jos pe nisip era o scoica mare albă. O luasem in mana , o studiasem ,era atât de perfectă, de frumoasă. Stiam ca scoicile au si ele povestea lor si daca le pui la ureche s-ar putea sa ti-o soptească încetișor.
Am ramas cu ea in mână, o priveam , apoi am pus-o curioasă la ureche.Se auzea un sunet ca de ecou , un sunet mirific al mării, altfel parca decat cel pe care il auzim de obicei, scoica parca imi soptea povestea ei.Era o poveste captivantă si totodata tristă. Scoica imi povestea ca in drumul ei pe acest tărâm a intalnit iubirea , ca ea a fost îndrăgostită si ca acum este alaturi de iubirea ei cu gândul doar.
Imi povestea cum ea călătorea fericita prin adâncuri alaturi de alte scoici, suratele ei ,călătorea printre coralii multicolori cand a vazut o sirena care a prins-o in parul ei cel verde, de care ea scoica s-a îndrăgostit .A uitat de suratele ei , scoicile,si a călătorit alaturi de sirenă fericită, dar fericirea ei s-a terminat cand a venit iarna cea friguroasă, iar vântul rece a facut-o sa cadă din parul sirenei care a plecat spre alte locuri , iar scoica nu a mai ajuns-o si de atunci a tot asteptat-o dar nu a mai venit.Scoicile suratele ei , au plecat si ele si asa scoica cea alba si frumoasa a ramas in singurătate suspintand si tristă s-a lăsat sa fie dusă de valuri pana a ajuns la mine.
Tristă povestea ei desi la inceput ea era fericită. Melancolia mea nu a trecut , insa mi-a dat forță sa fac ceea ce trebuie, am pus scoica in valuri soptindu-i :
-Du-te cauta-ti suratele.
Apoi am plecat la hotel unde a doua zi am cautat sa fiu mereu in preajma celor pe care ii iubesc , tocmai pentru a nu se indeparta de mine si sa nu ajung singura si tristă asemeni acelei scoici .
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă