Question

Dau 10 puncte! Trebuie sa compun o poezie despre dragostea vesnica dintre parinti si copii! Va rog ajutati-ma, imi trebuie pentru maine! P.S. Poezia sa aiba macar 2 strofe!

Answer 1

"Cine are părinţi pe pământ, nu în gând,
Mai aude cum neantul ne cheamă flămând.
Că au fost şi ei tineri, sărmani ori bogaţi,
Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braţ.
Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,
Are-n piept doar un boţ? Pălărie de hrib?
E uşor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,
Iar din stâncă zbucneşte o lacrimă, ştim.
E doar vocea durerii, a sângelui, fiţi
şi copiii de azi şi bolnavii părinţi".
⇒sau!!

Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.

C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.

Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.

C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.

N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.

Am lasat spatiu intre "strofe",iti urez succes!