Dau COROANA! Repede!
Fa o pagina de jurnal in care sa scrii cum ti-ai petrecut ziua de nastere!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
10
Dragă jurnalule,
Astazi vreau sa-ti povestesc despre cea mai frumoasa sau cea mai groaznica zi din viata mea.Vineri de dimineata cand soarele abia rasarise, m-am trezit atat de fericit pentru ca stiam, stiam ca este ziua cea mare, este ziua mea. M-am imbracat cu cele mai frumoase haine, m-am aranjat si mi-am propus ca atunci cand voi iesi din camera sa nu spun nimanui ce zi este, de ce? Simplu, sa vad daca cineva si-a amintit. Dar ce sa vezi, cand m-am asezat la masa pentru micul dejun, toata lumea se comporta de parca habar aveau ce zi este. Mama nu facuse prajituri, tata nu-mi luase cadou, bunica, ce sa mai zic de bunica, ea oricum uită lucruri, dar niciodata nu uita zilele de nastere, deci de fapt era ceva ciudat. Oare chiar nu stia nimeni ca este ziua mea? Am plecat spre scoala cu bicicleta, m-am intalnit cu doi prieteni, surprinzator, nici ei nu stiau ce zi este. Deja ziua devenea tot mai trista. Ajungand la scoala totul era ca inainte si niciunul dintre colegii mei nu si-au amintit de ziua mea. Tocmai luasem 2 de 10 la Mate si Romana, dar nici notele nu ma puteau face sa ma simt mai bine. Dupa ore am plecat sa iau pranzul cu doi amici, cu care urma sa lucrez proiectul la Biologie.
Am mers la biblioteca, dar se pare ca tot lucrand, mai ales ca Andi avea multe idei, iar Iris nu avea chef de lucru, ne-a apucat seara, iar cei doi prieteni au decis sa ma conduca pana acasa, deoarece eu locuiam mai departe. Ziua mea fusese oribila, nimeni nu si amintise de mine.
Ajuns acasa am deschis usa, am aprins becurile si dintr-odata toti colegii, prietenii si familia au strigat Surpizaa, m-am emotionat, totul fusese doar un plan, de la bunica care nu stia, pana la colegii care trageau de timp. Peste tot erau baloane si mama chiar facuse tort si am primit o gramada de cadouri. Chiar a fost o surpriza nebuna.
Astazi vreau sa-ti povestesc despre cea mai frumoasa sau cea mai groaznica zi din viata mea.Vineri de dimineata cand soarele abia rasarise, m-am trezit atat de fericit pentru ca stiam, stiam ca este ziua cea mare, este ziua mea. M-am imbracat cu cele mai frumoase haine, m-am aranjat si mi-am propus ca atunci cand voi iesi din camera sa nu spun nimanui ce zi este, de ce? Simplu, sa vad daca cineva si-a amintit. Dar ce sa vezi, cand m-am asezat la masa pentru micul dejun, toata lumea se comporta de parca habar aveau ce zi este. Mama nu facuse prajituri, tata nu-mi luase cadou, bunica, ce sa mai zic de bunica, ea oricum uită lucruri, dar niciodata nu uita zilele de nastere, deci de fapt era ceva ciudat. Oare chiar nu stia nimeni ca este ziua mea? Am plecat spre scoala cu bicicleta, m-am intalnit cu doi prieteni, surprinzator, nici ei nu stiau ce zi este. Deja ziua devenea tot mai trista. Ajungand la scoala totul era ca inainte si niciunul dintre colegii mei nu si-au amintit de ziua mea. Tocmai luasem 2 de 10 la Mate si Romana, dar nici notele nu ma puteau face sa ma simt mai bine. Dupa ore am plecat sa iau pranzul cu doi amici, cu care urma sa lucrez proiectul la Biologie.
Am mers la biblioteca, dar se pare ca tot lucrand, mai ales ca Andi avea multe idei, iar Iris nu avea chef de lucru, ne-a apucat seara, iar cei doi prieteni au decis sa ma conduca pana acasa, deoarece eu locuiam mai departe. Ziua mea fusese oribila, nimeni nu si amintise de mine.
Ajuns acasa am deschis usa, am aprins becurile si dintr-odata toti colegii, prietenii si familia au strigat Surpizaa, m-am emotionat, totul fusese doar un plan, de la bunica care nu stia, pana la colegii care trageau de timp. Peste tot erau baloane si mama chiar facuse tort si am primit o gramada de cadouri. Chiar a fost o surpriza nebuna.
Alte întrebări interesante