Question

DAU COROANA ȘI 55 DE PUNCTE.
EȘTI CURIOS DE CE ,,DE VREO TREI ANI N-A MAI FOST NIMENI" PE LA RUINE? SCRIE O COMPUNERE NARATIVA DE 100-150 DE CUVINTE,ÎN CARE SA POVESTEȘTI O ÎNTÂMPLARE STRANIE CARE A DETERMINAT CA VIZITATORII CETĂȚII DE LA VULTUREȘTI SA FIE TOT MAI PUTINI.

Answer 1

Am fost mereu atrasă de cetati si diferite case memoriale. Poate ca unora li se pare straniu insa sunt fascinată de tot ceea ce e vechi si ce are valoare, si de legendele pe care le spun din mosi strămosi oamenii despre unele obiecte din cetati.
Aproape de casa bunicilor se afla cetatea Vulturesti, cam la 2 km depărtare. Spre rusinea mea, nu stiam ca este acolo si nu stiam nimic despre ea insa am descoperit-o in timp ce mi plimbam catelul, pe Saha.
Cum niciodata nu plec la plimbare fara micul meu aparat foto, il aveam si de acea data cand am descoperit cetatea. Ma aflam undeva in spatele ei si cu cat ma apropiam mai tare cu cat Saha era mai nelinistita. Am crezut initial ca s-a speriat de vreo insecta si nu i-am acordat o importantă deosebita.
Am vazut o poarta cam la 10 metrii de mine. Era o poarta destul de mică, intra cam o persoana, si chiar si aceea trebuia sa stea cocosata; cam asa vedeam eu de la acea distanța. Ajunsesem langa ea, era chair mai mica decat credeam eu ca este. Saha a inceput sa latre, iar cand am pus mana pe clanta, latra din ce in ce mai violent. Era speriată. Am râs si am zis ca nu are ce sa se întâmple pentru ca sunt eu acolo. O nebunie, o adolescenta, in pădure cu un aparat foto in caine si o doza de curaj prostesc! Ce ciudat a fost. Usa a fost deschisă. Bănuiam ca pe vremuri se folosea pentru a evada din cetate sau cine stie...
Noroc cu telefoanele care au lanterna, erau niste scări insa trebuia sa cobor. Saha era lipită de mine, primul pas a fost cel mai greu, apoi inca unu si inca unul pana cand aproape am ajuns la capătul lor. De acolo pornea un mic holuleţ si doua usi.
Le am deschis pe amândouă, in partea cealaltă a usii era o încăpere iar in cealalta erau alte scări. Eram curioasă ce mistere ascunde camera asa ca am intrat. Încăpere fara geamuri, un miros intepator de egrasie, carpete pe pereti, eram fascinată pentru ca totul era intact, exact cum era acum o suta de ani. S a trântit usa, am crezut ca a fost smulsă din balamale insa acum era închisă, mirosul ma intepa pe gât simteam cum ma sugruma, am fugit repede spre usa sa o deschid pentru o gura de aer proaspătă si rece.
Aer. I-am dat comanda Sahei sa stea in usa cat timp ma uit putin prin camera sa vad daca gasesc ceva si sa fac niste poze. Am gasit un jurnal vechi asa ca m-am decis sa-l iau acasa sa-l citesc, dar asta nu e tot, voiam mai mult. Ma simteam ca o carte in curs de scriere. In timp ce făceam poze, ma gândeam la Saha cat de ascultatoare a fost si am vrut sa-i fac o poza cum sta in usa, nu era cel mai frumos cadru, dar oricum era o poza pentru mine, ca intire si cand am îndreptat obiectivul catre ea, dispăruse. Ma îndreptam catre usa si BANG s a trântit iar. Am incercat sa o deschid si era blocată. Am intrat in panica. Trăgeam de usa si nimic. Am strigat o pe Saha, insa in zadar. Am auzit pasi in partea cealaltă a usii. Am strigat sa ma ajute si mi a deschis usa. M am repezit catre iesire sa multumesc celui care a deschis usa si nu era nimeni. NIMENI. Am vazut o pe Saha, la scurt timp. Avea labutele pe cap si tremura. M-am dus catre ea si am luat o si am plecat acasă, in graba.
A fost destul de înfricosător insa stiam ca nu va fi ultima experiență de acest fel la cetatea Vulturesti.



Iti place ?