Question

Definitii la :
-Doina
-Pastelul
-Schita
-Nuvela
-Fabula
-Basmul
-Balada Populara

Answer 1

Salut !

I. Definiție: Balada populară sau cântecul bătrânesc este o operă epică narativă cu elemente descriptiv lirice, în care se relatează întâmplări neobișnuite din trecut, de inspirație istorică, fantastică, legendară sau familială, săvârșite de personaje exemplare, cu însușiri deosebite și ale cărei versuri se cântă sau se recită fiind acompaniate de un instrument muzical.

• balada = cântec bătrânesc = cântec epic;

• termenii de balada au fost introduși de către autorul Vasile Alecsandri în anul 1852, în volumul ” Poezii populare ”;

• termenul de baladă vine din franceză, unde, la început, denumea un cântec alcătuit din 3 strofe cu refren, cântat în timpul dansului, fiind răspândit încă din secolul al XI - lea în Europa Occidentală;

• la începutul secolului al XV - lea, termenul începe să-și schimbe sensul, denumind cântecele eroice vechi din zona anglo - saxonă;

• o dată cu apariția interesului generației pașoptiste pentru folclor, balada populară intră în atenția culegătorilor, care au dezvoltat bogăția tematică a acestei specii;

II. Trăsăturile / caracteristicile unei balade:

• poate fi însoțită de muzică;

• are caracter oral, anonim, colectiv, sincretic și expresiv;

• este o operă epică în care autorul își exprimă în mod indirect sentimentele prin intermediul personajelor și al acțiunii;

• prezintă fapte neobișnuite și întâmplări dramatice, uneori cu deznodământ tragic;

• personajele au calități ieșite din comun;

• personajele sunt prezentate în antiteză, având însușiri opuse, sunt exemplare și au un destin impresionant, sunt surprinse în situații excepționale;

• se îmbină epicul cu elementele descriptiv - lirice;

• este scrisă în versuri, de mică întindere;

• acțiunea este plasată-n timp și spațiu;

• sunt personaje puține ce devin simboluri ale poporului;

• principalul mod de caracterizare este ANTITEZA;

• principalul mod de expunere este NARAȚIUNEA;

• simplitatea mijloacelor stilistice și prozodice ( rimă, măsură, ș.m.d );

• oralitatea stilului;
• respectă momentele subiectului;

I. Definiție: Doina este o specie a liricii populare, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate direct cele mai variate sentimente: dor, iubire, tristețe, ură împotriva asupritorilor, regret, ș.m.d

II. Originea: Termenul de doină nu este cunoscut pe întreg spațiu românesc, în care doar cuvântul cântec apare pretutindeni. Impusă de Vasile Alecsandri prin culegerile sale de folclor drept specie literară, doina nu se deosebește ca text poetic de horă sau de cântec.

III. Clasificare:

• în funcție de sentimentele exprimate: de dor, de dragoste, de regret, de jale, de haiducie, ș.m.d;

IV. Trăsături:

• operă lirică, în versuri;

• exprimă direct, intens și profund o varietate de sentimente;

• au o tematică variată;

• se inspiră din viața poporului românesc, reflectă comuniunea omului cu natura, atitufinea omului față de viață, de moarte, de scurgerea timpului;

• au o prozodie specifică: rimă împerecheată, ritm trohic și măsura de 8 silabe;

• pot avea formule specifice;

• uneori începe cu exclamație, întărită de un vocativ sau o interjecție;

• sunt însoțite de o melodie specifică, având caracter sincretic;

• sunt caracterizate prin simplitatea formei;

• circulă în mai multe variante pe o arie extinsă;

• fiind operă populară, are caracter anonim, colectiv, sincretic și oral;

• utilizează paralelismul sintactic sau lexical;

• limbajul este simplu, popular;