Question

. Identifică şi explică anacolutul din următoarele exemple:
Cine tot vorbeşte lucrul nu-i sporeşte. (pop.)
Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lăcrimi şi inima de bucurie.
(Ion Creangă)
•Nu ştiu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa
părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu
motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel
humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe
care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, şi la alte jocuri
şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima
de bucurie! (Ion Creangă)

Answer 1

Salut!

A. Cine tot vorbeşte lucrul nu-i sporeşte. (pop.)

Pronumele relativ "cine", element subordonator, cumulează două funcții sintactice, și în subordonată și în regentă, dar prin prima formă nu o exprimă decât pe cea dintâi, deoarece nu poate avea simultan două forme cauzale: nominativ: Cine tot vorbește¹l lucru nu-i sporește ²l↔️ dativ: Cui ... lucru nu-i sporește.

B. Când se intercalează o subordonată ("când a văzut-o"), construcția cu care începe fraza ("moșneagul ") este prăsită și se continuă cu altă construcție:

Moşneagul¹l, când a văzut-o²l, i s-au umplut ochii de lăcrimi şi inima de bucurie. (Ion Creangă)➡️ Moșneagului, când a văzut-o i s-au umplut ochii de bucurie.

C. Nu ştiu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa

părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu

motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel

humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe

care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, şi la alte jocuri

şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima

de bucurie! (Ion Creangă)

Subiectul izolat ("eu") nu se păstrează. Gândirea pornită de la subiectul ("eu") se întrerupe și se continuă cu alt subiect "inima" : Dar eu (!) parcă-mi saltă inima de bucurie.

***În operele literare anacolutul nu reprezintă o greșeală de exprimare, ci marchează o trăsătură a oralității. Creangă s-a impus în literatura română prin originalitatea stilului său, oralitatea fiind o trăsătură definitorie.

________

Alte exemple la: Identifică anacolutul, corectează enunțurile și explică modul în care a luat naștere greșeala:

https://brainly.ro/tema/1489731