Question

Monolog despre importanta utilizari unui limbaj corect si expreziv

Answer 1

EMIŢĂTORUL– sursa de informaţie, sursa mesajului, fiind dotat cu un aparat şi unmecanism de codare;-în cazul comunicării verbalelocutorul / emiţătorul va selecta semnele dincodul lingvistic şi le va combina conform regulilor gramaticale;-de regulă, emiţătorul este şi sursa enunţului, dar în anumite situaţii decomunicare cele două poziţii se disociază (ex: cel care transmite informaţiieste numai un simplu emiţător şi nu îşi asumă paternitatea acesteia, respectivinformaţia aparţine altcuiva).  Funcţia expresivă / emotivă este centrată pe emiţător, exprimă starea afectivă a acestuia prinintermediul mai multor modalităţi lingvistice: interjecţii, formele verbale şi pronominale de persoana I, redarea superlativului prin mijloace stilistice. Prin această funcţie se exprimăsubiectivitatea locutorului: stările, sentimentele, valorile sale. Această funcţie este dominantă înlimbajul copiilor sau în cel al lirismului subiectiv. Exemple: Ah, ce rău îmi pare că am întârziat!; Îmi place în mod deosebit cartea asta, este extraordinară!; Mi-e foarte dor de o vacanţă la mare; Frumoasă şi jună, oh, dragă-mi mai eşti! / Eu caut şi caut în ochii-ţi cereşti / Şi-n veci nu mă satur  şi-n veci aş căta, / Iubită, dorită, o gură-aşa!(M.Eminescu, Frumoasă şi jună )RECEPTORUL-destinatarul informaţiei într-o situaţie de comunicare;- este vizat de către emiţător;- primeşte mesajul şi îl decodează;- în cazul comunicării verbaleinterlocutorul / receptorul va face apel lamemorie (operaţie de decodificare a mesajului) şi va actualiza cunoştinţele de limbănecesare degajării semnificaţiei conţinute în mesaj;- în general, receptorul este şidestinatarul informaţiei, dar există şi situaţii decomunicare în care cele două poziţii se disociază (ex.: a spune ceva cuiva pentru a auzi altcineva,care este de asemenea prezent).Emiţătorul şi receptorul mai sunt denumiţi şiactanţi. Funcţia conativă / persuasivă / retorică /de apel este centrată pe receptor, poate viza efectulde persuasiune a mesajului asupra acestuia, recurgând la utilizarea vocativului şi a imperativului(frecvent întâlnită în domeniul reclamelor). Prin funcţia conativă se exprimă o încercare de a-linfluenţa, de a-l incita la acţiune pe interlocutor printr-un ordin, printr-o rugăminte etc. Aceastăfuncţie este pregnantă în comunicarea cotidiană şi în stilul oficial-administrativ. Exemple:Domnule, dă-mi te rog voie să trec!; Vă rugăm să verificaţi corectitudinea sumei înscrise închitanţă imediat după înmânarea acesteia. Păstraţi chitanţa până la următoarea plată. Mulţumim.REFERENTUL- situaţia, obiectul, realitatea etc. despre care se comunică; despre ce secomunică; Funcţia referenţială este centrată pe referent. Prin ea se transmit informaţii despre lumeareală sau imaginară. Această funcţie este dominantă în limbajul ştiinţific, dar ea are o pondereimportantă în orice tip de comunicare. Exemple:Spectacolul începe la ora 10; Adresa unde poţi găsi mai multe informaţii despre acest subiect este www...; Era odată un împărat care avea trei feciori etc.CONTEXTUL- circumstanţele în care are loc comunicarea, circumstanţe privind timpul,locul emiterii, respectiv receptării, identitatea, statutul social şi relaţiiledintre actanţi. Funcţia cognitivă este centrată pe context, vizează situaţia/contextul în care se facecomunicarea (circumstanţe privind timpul, locul emiterii, respectiv receptării, identitatea, statutulsocial şi relaţiile dintre actanţi etc.). Ex.: stilul cilocvial / familiar, dialogurile implicate în cazuldesfăşurării unei anchete unde se vizează de regulă clarificarea contextului etc.MESAJUL- secvenţa de semnale verbale şi / sau nonverbale pe care emiţătorul o transmite cătrereceptor. Pentru a fi înţeles, mesajul trebuie construit din unităţi / elemente cunoscute deopotrivă deemiţător şi de receptor.- „vehiculul informaţiei”; în cazul comunicării verbale orale este constituit din rezultatuloperaţiei de codare care merge de la sunet la sens. Funcţia poetică este centrată pe mesaj. Prin ea se pune în valoare mesajul ca atare, forma încare este structurat/organizat acesta, atrăgând atenţia asupra modului în care acesta este formulat.Prin funcţia poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul prin care se transmite ceva,ci un text interesant în sine, plăcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Predomină în textele liricealături de funcţia emotivă, dar apare şi în jocurile de cuvinte-calambururi, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe, zicători. Exemple:Capul face, capul trage; N-ai să vii şi n-ai şă morţi / N-ai să şapte între sorţi, / N-ai să iarnă, primăvară / N-ai să doamnă, domnişoară. (  NichitaStănescu,N-ai să vii)CODUL -sistemul de semne cu ajutorul căruia se construiesc mesajele. Codul principal utilizat în procesul comunicării inter-umane este reprezentat de limba naturală. Alte coduri au la bază semnalesonore, grafice sau vizuale de diverse tipuri: alfabetul Morse, alfabetul Braille, limbajul surdo-muţilor.