Limba română, întrebare adresată de lucian2ilie, 8 ani în urmă

N-am văzut de nicăieri o lună mai mare Ca din vârful muntelui înzăpezit. Parcă i-a împrumutat limpezimea Sufletul meu nesfârșit. Vântul poartă-n văile-albastre Râuri de scântei ca-n vrăji străvechi. Florile iernii suflate pe cetini Îmi alunecă
melodii de cleştar în urechi. Aici totul, pădurile doinare*, Cerul bun, colibile goale de stână, Ramurile nopţii, adunate în inimă, Se prefac în sânge sănătos, tânăr. Codrii din vale sună din corn, Curg jderii şi umbrele nopţii grăbite. Aici închipuirea e tare ca ozonul Şi visele scapără-n muchi împetrite. Încât aş privi pe un lucru firesc Dacă pe frunţile prietenilor de drum, în zbor, Ar sălta flăcări de cântec şi forţă Impletite după chipul iubirilor lor. Selectați din text:o comparație, o metaforă, un epitet​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de andrey44xd
0

Răspuns:

•O comparatie: "Rauri de scantei ca-n vraji stravechi"

•O metafora:" Florile iernii"

• Un epitet: "vaile-albastre"- epitet cromatic

Explicație:

Trust me bro ca am terminat a opta cu 10 si la en tot 10

Alte întrebări interesante