Question

O compunere cu titlul ''In lumea pasarilor''.
Please, ajutați-mă.

Answer 1

                                      In lumea pasarilor
  Credeati ca e usor sa fi o pasare? Pai, va inselati. E chiar foarte greu. Eu sunt Bobo, un vultur batran. Cei tineri deja m-au uitat, nu mai au treaba cu mine..
 Imi aduc aminte cand eram si eu in floarea varstei, daca as fi fost om, probabil mi-ar fi placut mai mult acea perioada. Noi nu ne jucam, doar cand suntem pui, pui. Cum nu mai trebuie sa te hraneasca mama ta, pleci in armata. Da, ai auzit bine. Si pasarile au armata lor, tarile lor, marile lor.
 Stiu ca nu voiam sa plec de nicio culoare de langa mama, imi era frica. Eram cel mai slab pui, puteam sa mor in armata, dar m-am straduit, ca sa ma intorc la ea. Generalii ne sculau cu noaptea in cap ca sa ne invete sa zburam, nu ne hraneau daca nu il ascultam sau daca intarziam la curs. Si daca nu puteai sa faci ceva, te lasa deoparte si te lasa sa mori de foame, caci nimeni nu stie cum sa te intorci acasa, doar comandantul stie. Eu era sa mor de cateva ori, dar mi-am revenit in fire. Faceam totul pentru mama.
 2 ani mai tarziu de armata a venit razboiul, a venit vremea sa ne  aparam pasarile din specia noastra. Voiam neaparat sa o vad pe mama, doar ca pe mine m-au trimis in partea cealalta a orasului. Dupa o saptamana am fugit spre casa. Nu imi pasa daca mor, daca ma lasa singur, voiam sa o vad pe mama.
 Casa era distrusa. Venise celelalte pasari sa o distruga si nu o vedeam pe mama. 
 -Aici! Aici avem nevoie de ajutor! striga o pasare-medic
 Cand ma uit era mama intinsa pe jos. Am fugit repede la ea, iar pasarea-medic mi-a spus ca e moarta. Ma brabusisem. Nimic nu mai conta. Pe altcineva inafara de mama nu mai aveam pe nimeni, toti se luptau in jurul meu si eu nu faceam nimic...pentru ce mai luptam?
 -Bobo! BOBO! striga o foce de femeie. Bobo, avem nevoie de tine! spuse Cici, o pasare foarte draguta, pe care am indragit-o mereu. Atunci m-am trezit. ,,O sa lupt pentru Cici'', mi-am zis in gand.
 -Cici, ascunde-te! Ma astepti, da? 
 Ea a aprobat.
 Dupa inca o jumatate de an razboiul s-a sfarsit si ne-au trimis pe toti acasa, c generalul in frunte. Era foarte fericit sa o vad iar pe Cici. Ma astepta in fata casei mele, cea distrusa, imbracata in rochie de mireasa. Imediat ne-am dus la primarie si ne-am casatorit.
 Am trait o viata linistita impreuna, pacat ca nu mai e aici sa va povesteasca si ea...