Question

"Povestea omului de zăpadă" Într-o iarnă friguroasă, cu mult omăt, un copil, jucându-se în zăpadă, a avut ideea să aşeze trei bulgări mai mari unul peste celălalt ca să ridice un fel de turnuleţ în grădina din spatele casei sale. În joacă, i-a pus apoi bulgărelui mai mic ochi și gură zâmbitoare din bucăţi de cărbune şi nas dintr-un morcov. Pe cap i-a aşezat o căciulă roşie de lână roasă de vreme şi în loc de brațe, un rest dintr-o mătură veche şi ruptă. Aşa a apărut primul om de nea... Ce minunăție! Când s-a lăsat seara, copilul a intrat în casă lăsând omuleţul de nea cu nas portocaliu, singur în grădina albă, îngheţată. Zâna Iarna, care tocmai colinda lumea în lung şi în lat în sania ei măiastră trasă de doi cerbi albi, cu coarne strălucitoare, a zărit arătarea haioasă din grădină şi, în glumă, s-a gândit să îi dea viaţă. Seara, când s-a aşternut liniştea, fulgii au început să cadă din cer, din ce în ce mai des. Din pădurea din apropierea grădinii, prin gardul rupt de viscolul aprig de seara trecută, au început să sosească musafirii nopţii. Două căprioare înfometate s-au apucat să scormonească cu grijă omătul, căutând frunze de varză sau ştiuleţi uitați prin grădină de gospodari. Hrana era foarte greu de găsit. Omul cel alb de nea le-a zărit şi s-a gândit să le ofere nasul său cel portocaliu drept masă: - Eu nu am nevoie de el, iar pentru voi poate fi o cină gustoasă și prețioasă pe aşa vreme potrivnică. Căprioarele, mirate, au primit cu bucurie darul. În aceeaşi vreme, câteva păsărele zgribulite şi zburlite se aşază pe căciula roşie de pe capul omului de nea şi cer câteva fire de lână ca să îşi mai căptuşească cuiburile reci. - Cu mare drag! le-a răspuns blând omul de zăpadă şi s-a grăbit să împartă toată lâna din căciulă cu păsările cerului. Acestea le-au primit bucuroase, mulțumindu-i din suflet bunului om de zăpadă. Cât a fost de lungă noaptea de iarnă, omul de nea a făcut cadouri celor din jur: firele de paie din mătura veche le-a dat unor iepuraşi pentru a le pune în culcuş să le fie mai cald, iar cărbunii i-a dat unor pitici ai pădurii ca să îşi aprindă felinarele. Spre dimineaţă, trecând înapoi din lunga sa călătorie, Zâna Iarna l-a observat pe omul de zăpadă stând cu totul despuiat. Pentru bunătatea şi generozitatea lui, s-a gândit să-i ofere şi ea un dar special: dragostea tuturor copiilor. De atunci, omul de zăpadă este un simbol nelipsit al iernii. Când zăpada acoperă în strat pufos şi gros pământul, toți copiii se grăbesc bucuroşi să ridice oameni de zăpadă, pe străzi, în grădini, în curţile caselor sau oriunde doresc.​

Answer 1

În povestea "Omul de zăpadă", un copil a creat un om de zăpadă din bulgări de zăpadă, pe care l-a lăsat în grădina din spatele casei sale când a intrat în casă. Zâna Iarnă, care trecea pe acolo, a fost atrasă de omul de zăpadă şi a decis să îi dea viaţă. Noaptea, când s-a lăsat liniştea, omul de zăpadă a întâlnit o căprioară înfometată care căuta mâncare în grădină. Omul de zăpadă a oferit nasul său portocaliu ca hrană pentru căprioară, care a acceptat cu bucurie. Mai târziu, câteva păsărele au venit şi le-a oferit lână din căciula sa pentru a se încălzi. Omul de zăpadă a continuat să ajute animalele care treceau pe acolo, fără să ceară nimic în schimb. În cele din urmă, zâna Iarnă a fost atât de impresionată de bunătatea şi generozitatea omului de zăpadă, încât i-a oferit o dorinţă. Omul de zăpadă a cerut să ajute toate animalele din lume care au nevoie de ajutor, în special cele din regiunile îngheţate şi sărace. Zâna Iarnă i-a acordat dorinţa şi i-a dat puterea să îi ajute pe toţi cei care au nevoie. Astfel, omul de zăpadă a devenit un fel de mesager al bunătăţii şi generozităţii, care îşi foloseşte puterile pentru a ajuta animalele sărăcite şi în nevoie.