Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Mă întreb: de ce nu însemn eu faptele Isabelei cu vorbele Isabelei? Poate pentru că vorbește prea mult. Iar în fața acestui caiet nu mi le amintesc. Astăzi am fost chiar uimit că, după o dimineață petrecută împreună, sunt incapabil să scriu aici ce a vorbit. Gândurile – cu ajutorul gândurilor mele – le cunosc, înțeleg ce spune Isabel, dar nu știu cum le spune. Probabil se folosește de exclamații; iar povestirile ei sunt prea frumoase ca să mi le amintesc; sau sunt atât de personale, încât scrisul meu nedibaci nu izbutește să le păstreze. Astăzi, Isabel mi-a povestit copilăria ei la Simla. Și-a început școala la călugărițe. A avut o prietenă care acum se află în Scotland. Prietena era întotdeauna bolnavă, era palidă. Încerc iarăși să surprind o formă precisă, un trup cu o anumită lumină și un suflet cu anumite margeni. Și să fie aceasta Isabel. Iar alături de ea, prietena bolnavă. Nu izbutesc s-o văd. Unde e Isabel, sub brazii aleielor din Simla?
Mircea Eliade, Isabel și apele diavolului
Răspunsuri la întrebare
Citim cu atenție fragmentul din romanul Isabel și apele diavolului de Mircea Eliade pentru a putea identifica și prezenta perspectiva narativă astfel:
În fragmentul din romanul Isabel și apele diavolului, scris de Mircea Eliade și publicat în anul 1930 putem identifica perspectiva narativă de tip subiectiv, homodiegetică. Surprindem în acest fragment o confesiune în care naratorul personaj, semnalat prin prezența verbelor și pronumelor la persoana I singular (mă întreb, eu, nu mi amintesc etc.) nu reușește să își amintească vorbele Isabelei. Focalizarea este internă, discursul narativ construit prin rememorare, într-un timp de natură afectivă.
Ne amintim:
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere din care naratorul privește, interpretează și relatează faptele.
Mai multe informații despre tipul de perspectivă narativă aici: https://brainly.ro/tema/3373014
Succes și spor la teme!
#BAC2022
#SPJ4