Puteti sa ma ajutati ? caracterizrea personajului popa tanda in minimum 150 de cuvinte , va rog , am mare nevoie de ea
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Preotul Trandafir, poreclit Popa Tanda, este personajul principal al nuvelei " Popa Tanda" de Ioan Slavici si este urmărit in evoluție, din anii tinereți pana cand ajunge bătrân.
Prin caracterizarea directa, încă de la începutul povestirii este descris ca un om energic, harnic, strungărie si de isprava. Este "om bun" care învățase multă carte, iar dupa moartea tatălui sau ajunsese popa in satul Butucani, sat mare cu "oameni cu stare si cu socoteala". Cânta mai frumos decât tatăl sau, dar din cauza sincerității și a felului sau direct de a spune ce gândește a fost mutat de către protopop in satul Saraceni. Preotul este caracterizat si indirect prin gânduri, fapte, atitudini, gesturi. Este perseverent deoarece încearcă sa-i convingă pe săteni de necesitatea muncii. Parintele încearcă mai întâi cu sfaturi, apoi cu batjocura si ocară : "Unde afla un om, parintele Trandafir începea a-l face de ras si a-si bate joc de el in tot chipul".
Trăiește un puternic conflict exterior, cu sătenii din cele doua sate, dar si un conflict interior, determinat de neputința de a-i transforma pe saraceneni. Acesta se duce in biserica si începe sa se roage: "Puternice Doamne!Ajuta-ma!...". Dintr-un om al vorbei, se transforma într-un om al faptelor, devine un exemplu pentru saraceneni prin refacerea gospodăriei si prin atragerea unor săteni in muncile pe care le face. In finalul nuvelei, autorul il prezintă in mod direct bătrân, dar tot "verde,vesel si harnic", înconjurat de nepoți si ocrotit cu dragoste de preoteasa. Acum țăranii care treceau pe drum se rugau pentru sănătatea popei si considerau ca este omul lui Dumnezeu " Tine-l Doamne, la multi ani, ca este omul lui Dumnezeu!".
In concluzie, parintele Trandafir, rămâne un simbol al oamenilor hotărați, drepți si dinamicii care obțin ce-si propun prin munca si perseverenta.
Prin caracterizarea directa, încă de la începutul povestirii este descris ca un om energic, harnic, strungărie si de isprava. Este "om bun" care învățase multă carte, iar dupa moartea tatălui sau ajunsese popa in satul Butucani, sat mare cu "oameni cu stare si cu socoteala". Cânta mai frumos decât tatăl sau, dar din cauza sincerității și a felului sau direct de a spune ce gândește a fost mutat de către protopop in satul Saraceni. Preotul este caracterizat si indirect prin gânduri, fapte, atitudini, gesturi. Este perseverent deoarece încearcă sa-i convingă pe săteni de necesitatea muncii. Parintele încearcă mai întâi cu sfaturi, apoi cu batjocura si ocară : "Unde afla un om, parintele Trandafir începea a-l face de ras si a-si bate joc de el in tot chipul".
Trăiește un puternic conflict exterior, cu sătenii din cele doua sate, dar si un conflict interior, determinat de neputința de a-i transforma pe saraceneni. Acesta se duce in biserica si începe sa se roage: "Puternice Doamne!Ajuta-ma!...". Dintr-un om al vorbei, se transforma într-un om al faptelor, devine un exemplu pentru saraceneni prin refacerea gospodăriei si prin atragerea unor săteni in muncile pe care le face. In finalul nuvelei, autorul il prezintă in mod direct bătrân, dar tot "verde,vesel si harnic", înconjurat de nepoți si ocrotit cu dragoste de preoteasa. Acum țăranii care treceau pe drum se rugau pentru sănătatea popei si considerau ca este omul lui Dumnezeu " Tine-l Doamne, la multi ani, ca este omul lui Dumnezeu!".
In concluzie, parintele Trandafir, rămâne un simbol al oamenilor hotărați, drepți si dinamicii care obțin ce-si propun prin munca si perseverenta.
Alte întrebări interesante
Chimie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă