realizeaza un dialog intre un bec si o luminare care borbesc despre sursa bor de energie
Răspunsuri la întrebare
Seara.tarziu, in foisorul vechiului castel ..Geamul deschis lasa un petec de lumina slaba sa falfaie in noapte, ca pasarile din nucul de aproape.
in camera, un bec slab si o lumanarica ce mai mult fumega..in rarele adieri
---Lumanarico, se vede ca nu e nimic de capul tau, zise becul, cu un aer ingamfat. Energia mea, electrica, imi permite sa nu clipesc cand bate vantul sau se tranteste usa...Tu, esti un nimic!
---Eu? tu nu stii ca sunt din ceara de albine si fitilul meu de bumbac rezista si la apa, nu ca tine..Focul meu poate e mai slab decat lumina ta, dar nu e cu nimic mai prejos decat lumina ta. E mai placuta lumina mea, care e data de focul meu!
In clipa aceea, batranul care scria in camera se ridica, stinse lumanarea si becul si iesi pe usa spre dormitorul sau
De pe craca cea mai apropiata a nucului, Bufnita, care auzise discutia, incepu sa comenteze :
--V-ati gasit sa va laudati cu ce nu aveti, ingamfatilor? .Soarele e sursa voastra de energie...Da, Lumanarico, fara Soare nu se facea bumbacul acela din fitilul tau, si nici albinele nu aveau cum sa faca ceara...
----Si tu, Becule, curentul tau electric de unde vine? Daca de la hidrocentrala, cine a ridicat apa acolo? Soarele! Daca e din carbune cine a facut carbunele? Soarele a crescut padurile acelea uriase! Si daca e din petrol, cine a contribuit la el? tot Soarele....Doar energia nucleara nu e de la Soarele nostru, e de la alta stea, ce a murit...Asa ca nu va laudati cu ce nu puteti face