Redacteaza un text, de cel putin 150 de cuvinte, in care sa relatezi o intamplare prin care se evidentiaza inteligenta unui animal, incluzand si o secventa dialogata si una descriptiva
Răspunsuri la întrebare
Codrin
Codrin este câinele nostru, botezat după vărul Codrin, de la Bărbulețu,
care ni-l adusese acum doi ani, pe toamnă. Ni-l adusese în servieta lui
dolofană, alături de o sticlă de tescovină, "parfum !", cum îi zicea bunicul Spiridon, de câte ori sorbea câte un păhărel din licoarea gălbuie.
Într-o noapte, pe la jumatea lui februarie, în iarna ce-a trecut, bunicul
a ieșit repede din casă, luând cu el pelerina lungă din piele neagră,
lanterna de miner, fixată pe frunte, și toporașul de munte, pe care-l
păstra după ușă-n cămară. Codrin lătra într-una !
După ceva timp, cam un sfert de ceas, eu și bunica auzirăm două
pocnete puternice. "Nu-i a bună... !", zise bunica, apoi aprinse o lumânare
și mai departe candela de sub icoana cu Maica Domnului.
Se făcuse liniște, Codrin scheuna ușor, foarte rar.
Pe zăpada înghețată se auziră pași apăsați... "E bunicul", zise repede
bunica, iar fața i se lumină.
Ușa se deschise și bunicul apăru, fără pelerină, pe care de obicei o
lăsa pe sală, dar cu toporașul în mâna dreaptă, iar în stânga ținea
lanterna.
Duse toporașul și lanterna în cămară, la locul lor, se așeză calm la masă,
pe scaunul lui din colț. Ne privi câteva clipe, pentru noi foarte lungi,
apoi zise cam în șoaptă : "O vulpe..."
Scoase de sub masă sticla de tescovină, o clătină puțin și trase
două înghițituri scurte. "O afurisită...!", mai zise el.
"Și Codrin... ?", am întrebat eu. "E bine acum, a rupt lanțul și s-a luptat
cu fiara." zise bunicul și mai trase un gât de tescovină, apoi duse sticla
sub masă.
A doua zi de dimineață am descoperit urmele conflictului din noapte:
pete de sânge, cu păr negru și păr roșcat, se întindeau pe zăpada albă
din grădină, în spatele cotețului unde dormeau găinile și cocoșeii.
"Dacă nu era Codrin, ne-ar fi cărat toate puicuțele", zise bunica, în timp
ce mătura cu răbdare zăpada murdară de sânge.
Răspuns:
Intr-o dimineata insorita de vara,eu si alti trei prieteni,am hotarat sa facem o plimbare in padure.Era o zi calduroasa,iar padurea ne putea oferi umbra si racorea de care aveam atata nevoie.Ne-am luat fiecare in rucsac cate ceva de mancare ,apa si suc .Claudiu a venit cu ideea de a-l lua si pe cainele sau de vanatoare,Fulger,banuind ca ne va fi de ajutor.
Drumul pana la padure a durat in jur de o ora si jumatate.Am ajuns putin obositi ,dar nerabdatori sa exploram zona.Copacii cu a lor coroane de frunze pareau niste uriasi din basme.Razele soarelui se strecurau usor printre crengi .Nuantele de verde erau fascinante,ca intr-un tablou.Peste tot domnea linistea si calmul.Vantul sufla domol sarutand iarba.Ne-am asezat pe jos pentru a servi din bunatatile aduse cu noi ,apoi am hotarat sa facem fotografii pentru a le arata familiei,prietenilor si colegilor.
Deodata,dintr-un tufis a iesit un iepure si Ionut a alergat dupa el pentru a-l poza.S-a indepartat de noi si nu l-am mai putut gasi.Fulger a plecat in cautarea lui.Dupa un timp s-a intors la noi latrand.Ne-a condus la prietenul nostru ,care cazuse intr-o groapa.
-Ionut,esti bine?
-Sunt bine .M-am impiedicat cand am alergat dupa iepure si am cazut aici.
-Te ajutam noi sa iesi.
-Va multumesc,prieteni.Ce ne-am fi facut fara tine,Fulger!
Explicație:
Nu se pune virgula între subiect și predicat (!)