Redeacteaza o compunere de 150-300 de cuvinte in care sa prezinți o întâmplare, reala sau imaginara, petrecuta in timpul unei călători cu tramvaiul
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Eram intr o zi în tranvai cu bunica mea.
Era vară dar afară ploua. Vorbeam eu cu bunica despre scoala colegi prieteni cand deodata vad un om sarman in spatele bunicii mele. I am spus bunicii mele iar acesteia i s a facut mila si i a dat covrigul ei acelui om. Se vedea bucuria pe fata omului. Omul era ud si l am invitat langa noi sa zica ce s a intamplat de a ajuns asa. El a zis ca a fost abandonat de cand a fost mic si a fost nevoie sa se descurce de unul singur. E trist ca mai avea 2 frati pe care mama i a pastrat dar pe el l a abandonat. Uneori se mai intalnea cu fratii lui iar acestia se uitau si radeau sau nu l bagau in seama.
A inceput sa l intristeze dar noi am incercat sa l face. sa se gandeasca la faptul ca totusi s a descurcat si a facut față chiar daca a fost greu.
De atunci mi am dat seama ce norocoasa sunt si ca uneori ar trebui sa nu ma mai plang si ma pun in locul altora care nu au nici pe un sfert din ceea ce am eu
Nu sunt o persoana ce călătorește mult de dragul plimbării,dar și arunci când merg,fie sunt cu mama,fie cu tata.
Am intrat in tramvai cu pași mici.Azi plecam la bunica.Eram entuziasmata.Cand am ajuns pe scaun,nu mai încăpea bucuria in mine și parca explodam.Eram atât de fericita ca in scurt timp,voi fi alături de persoana mea preferata.Cat ma uitam pe geam,am simțit o mâna ce-mi pipăia umărul.M-am întors brusc.Am văzut un bărbat in toată legea ce se uita încruntat la mine.Nu știam cum sa reactionez.Scaunul sigur nu mi-l dorea pentru ca erau destule libere.Se uita la mine insistent.Parca dorea să-mi zică ceva dar mu avea curajul.Intr-un sfârșit l-am întrebat de ce mi-a atins umărul,ce dorea de la mine.El nu mi-a răspuns,se uita și mai insistent.Nu l-am mai întrebat nimic,nu din neinteres,ci din frica.Am văzut apropiindu-se alta persoana,părea să-l cunoască deoarece ii făcea ceva semne cu mâine,acesta răspunzându-i la fel,prin semne.Eram nedumerită.Persoana ce tocmai se apropiase mi-a zis ca era un gândac pe scaunul meu și ca fratele ei este surdo-mut.M-a ajutat sa scap de gândac și eu le-am mulțumit.Cand am ajuns la bunica,i-am povestit de întâmplarea mea din tramvai.
Aceasta a ascultat cea mai interesantă poveste de-a mea și a ras cu gura pana la urechi când a auzit finalul.