Referat de doua pagini despre o bacterie.E urgent
Răspunsuri la întrebare
Bacil este un gen de bacterii din divizia Firmicutes care se caracterizează prin formarea de spori în condiții aerobe. Ele sunt în formă de tijă și sunt în general gram pozitive (deși unele sunt variabile Gram), cu colonii care prezintă organisme care colorează roz și altele care colorează violet.
În aceste cazuri, cercetătorii au descoperit că numărul organismelor care răspund ca gram negativ crește odată cu vârsta coloniei datorită scăderii grosimii stratului de petidoglican.
Bacteriile acestui gen pot fi strict aerobe sau facultative anaerobe. Majoritatea sunt mobile datorită prezenței flagelilor, cu toate acestea, există și reprezentanți non-mobili. Ele pot fi găsite în practic orice mediu de pe pământ, inclusiv în medii extreme, de la altitudini mari până la fundul mării.
Genul a fost folosit în 1835 de Christian Gottfried Ehrenberg pentru a defini bacteriile în formă de tijă, dar ulterior a fost redefinit de Ferdinand Cohn și folosit pentru a grupa bacilii care formează spori în condiții aerobe, gram-pozitive și facultative aerobe sau anaerobe.
Unele specii prezintă interes medical deoarece pot provoca boli precum antraxul (Bacillus anthracis) sau boli de origine alimentară (Bacillus cereus). Altele sunt utilizate pentru obținerea de antibiotice, enzime, ca probiotice sau în procesele de fermentare și în agricultură.
Caracteristici generale
Principala caracteristică definitorie a genului este capacitatea de a produce endospori în condiții aerobe. Acești spori se caracterizează prin faptul că pot rezista la temperaturi ridicate, la deshidratare, la acțiunea dezinfectanților și chiar la radiații.
Ele sunt în formă de tijă, drepte sau ușor curbate și pot fi găsite individual, în perechi și ocazional în lanțuri. Marea majoritate a acestora sunt mobile datorită prezenței flagelilor peritrichous, adică se proiectează în toate direcțiile. Dar cu toate acestea, Bacillus anthracis nu are flageli.
Majoritatea bacteriilor din acest gen sunt Gram pozitive, cu toate acestea, unele sunt variabile Gram, adică pot fi colorate în roz sau violet. Acest lucru se datorează faptului că stratul de peptidoglican poate deveni mai puțin gros și complex pe măsură ce bacteriile îmbătrânesc, fiind incapabil să rețină cristalul violet atunci când este tratat cu alcool.
Sunt organisme omniprezente și foarte rezistente, cu specii capabile să reziste la temperaturi foarte ridicate (termofile) sau foarte scăzute (psihrofile), există și specii care pot tolera medii foarte acide sau foarte alcaline pentru alte specii.
Unele specii sunt strict aerobe, fiind incapabile să supraviețuiască în condiții anoxice, în timp ce alte specii sunt anaerobe facultative.
Reproducere
Bacteriile genului Bacil Au două forme de reproducere asexuată: fisiunea binară și sporularea.
Nutriție
Majoritatea bacteriilor din gen Bacil Se găsesc trăind în sol și nutriția lor este saprofită, adică se hrănesc cu materie organică în descompunere.
Alte specii alcătuiesc flora bacteriană a animalelor. În aceste cazuri, stabilesc o relație simbiotică în care profită de alimentele consumate de gazda lor și produc enzime care ajută la digestia acestor alimente.
În cele din urmă, unele specii pot acționa ca paraziți oportuniste, hrănindu-se direct cu gazda lor.
Boli
Cele mai multe specii de Bacil nu sunt patogene și au fost rareori asociate cu boli la oameni sau la alte animale. Antraxul este cea mai cunoscută afecțiune cauzată de acest tip de bacterii, deși otrăvirea alimentară și infecțiile oportuniste cauzate de Bacillus cereus
Acinetobacter
Este un bacil asociat de regulă cu mediile acvatice. Bacteria infectează sistemele de organe cu un conținut ridicat de lichide. Unele tulpini ale bacteriei au dezvoltat o rezistență foarte mare la antibiotice, acesta fiind un motiv major de îngrijorare pentru specialiștii din sănătate.
Reprezentanții acestui gen prezintă interes în medicina umană întrucât au fost identificați cu agenți patogeni ai unor infecții intraspitalicești survenite la pacienți internați pe perioade lungi. Cel mai frecvent reprezentant în aceste infecții este Acinetobacter baumanni. Rata de mortalitate raportată este de 21,6 %.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a încadrat Acinetobacter baumanni în categoria de risc major deoarece această bacterie este rezistentă la multe dintre antibioticele care sunt folosite în prezent. De aceea, tratamentul este dificil și medicii trebuie să țină seama de particularitățile fiecărui caz în parte.
Din punct de vedere statistic, genul Acinetobacter se află pe locul 2 în rându bacililor Gram - negativi oxidazo - negativi care produc infecții la om, pe primul loc situându-se Enterobacteriaceele. Sunt implicate de obicei în infecții urinare, respiratorii și cutanate.