repedeeee, dau coroană
Răspunsuri la întrebare
Într-o seară frumoasă de vară am avut parte de o surpriză draguță: cu o săptămână înainte de ziua mea, verișorii mei au venit în vizită!
Eram foarte fericiți să ne revedem și am cerut acordul părinților mei de a merge cu cortul în deal, pentru o noapte. Cum părinții au acceptat, ne-am făcut imediat bagajele și am luat-o la drum! Am povestit și am râs foarte mult, iar cum am ajuns acolo ne-am pus pe treabă, am aranjat și montat corturile. Eram puțin supărați că Marius nu a vrut să vină, dar nu puteam să nu râd când l-am auzit pe Alex dându-i acordul fratelui său mai mic, Raul, să își asambleze în jurul corturilor Sistemul de Apărare Împotriva Animalelor Sălbatice, adică noua sa invenție
După ce s-a înserat, Alex și Raul au venit în cortul meu și al Flaviei și am început să spunem povești de groază, toate lucrurile posibile despre strigoi, spirite și alte siluete albe în care pe atunci credeam cu tărie. Începuse să ne fie atât de frică încât stăteam nemișcați, fără să scoatem vreun cuvânt. Era în jur de 3 dimineața. La un moment dat, pe lângă suspinele și mormăielile Flaviei se aude un sunet ciudat.
Deși era vară, noaptea devenise din ce în ce mai rece, simțeam cum bate vântul iar când luna ieși de după nori am știut că o anumită creatură se afla cu siguranță prin preajmă: un vârcolac.
Zgomotul se auzi mai tare. Singurul entuziasmat era Raul, care pe atunci avea nouă ani:
- Am prins un animal! se bucură el și o zbughi afară, eu mergând imediat după el.
În acel moment am avut parte de surpriza secolului: Marius era întins între toate aparatele alea, plin de julituri pe mâini și picioare. Se ridică singur și spuse:
- M-am plictisit și am venit să vă caut dar am crezut că e ceva invazie extraterestră!
Mi se părea foarte amuzant, deși tonul din vocea lui era serios și speriat.
M-am întors către cei din cort și am zis:
- Acasă cu noi!