Question

Rezumat la cartea despre Pluto Rapid va rog

Answer 1

Un nou titlu din universul Minunea Pe Pluto, locul unde lui Auggie Pullman și lui Christopher Blake le place să imagineze misiuni spațiale, o zi are o sută cincizeci și trei de ore. Atât le-ar plăcea celor doi să dureze o zi și pe planeta noastră, ca să petreacă împreună cât mai mult timp.
Christopher i-a fost aproape lui Auggie în toate momentele grele, când a suferit operații complicate și i-a fost rău. Se știu de când erau mici de tot, iar pasiunea pentru Războiul Stelelor și pentru explorarea cosmosului îi unește chiar și după ce familia Blake se mută în alt oraș. Scrisă din perspectiva lui Christopher, care notează în jurnal întâmplările de peste zi, dar și din trecut, Cartea despre Pluto adăugă o perspectivă nouă poveștii din Minunea, având în centru doi prieteni care trăiesc în locuri diferite, dar sunt legați de o prietenie ce sfidează timpul și distanța. Fragment din cartea "Cartea despre Pluto" de R.J. Palacio: "Îmi amintesc când a adus-o tatăl lui Auggie pe Daisy acasă. Auggie și cu mine jucam Nu te supăra, frate la el în cameră și am auzit brusc un țipăt ascuțit venind dinspre ușa de la intrare. Era Via, sora mai mare a lui Auggie. Le auzeam și pe Isabel și Lourdes, bona mea, cum vorbeau agitate. Așa că am dat fuga jos să vedem ce era cu toată. tevatura. Nate, tatăl lui Auggie, stătea pe un scaun de bucătărie și ținea în brațe un câine galben care se zbătea înnebunit. Via îngenunchease în fața câinelui și încerca să-l mângâie, dar cățelul era foarte agitat și tot încerca să-i lingă mâna, iar Via și-o tot trăgea. - Un câine! a strigat bucuros Auggie și a dat fuga la tatăl lui. Am dat fuga și eu, dar Lourdes m-a apucat de mână. - Nu, nu, papi, mi-a spus ea. Pe-atunci, Lourdes abia începuse să aibă grijă de mine, așa că n-o cunoșteam prea bine. Țin minte că-mi punea pudra pentru bebeluși în adidași, ceea ce eu mai fac și-acum, pentru că-mi amintește de ea. Isabel își ținea obrajii în palme. Se vedea clar că Nate abia intrase pe ușă. - Nu pot să cred că ai făcut una ca asta, Nate, repetă ea iar și iar. Stătea de cealaltă parte a camerei, lângă Lourdes. - De ce nu-l pot mângâia și eu? am întrebat-o pe Lourdes. - Fiindcă Nate a spus că acum trei ore câinele asta trăia pe străzi împreună cu un om fără adăpost, mi-a răspuns ea repede. E scârbos. - Nu-i scârbos, este minunat! a zis Via și a sărutat câinele pe frunte. - La mine în țară, câinii stau afară, a zis Lourdes. - E așa drăguț! a zis Auggie. - Este o ea, a zis Via repede, dându-i un ghiont lui Auggie. - Ai grijă, Auggie! a zis Isabel. Nu-l lăsă să te lingă pe față. Dar câinele îl lingea deja pe Auggie pe toată fața. - Veterinarul a spus că-i perfect sănătoasă, oameni buni, le-a spus Nate lui Isabel și lui Lourdes. - Nate, trăia pe stradă! a replicat imediat Isabel. Cine știe ce microbi are! - Veterinarul i-a făcut toate injecțiile, o baie bună și a căutat-o de viermi, a răspuns Nate. Cățelușa asta e sănătoasă tun. - Nu-i o cățelușă, Nate! i-a atras atenția Isabel. Era adevărat: nici vorbă să fi fost un pui. Nu era mititică, moale și rotundă, cum sunt de obicei puii. Era o cățea slabă, ascuțită, cu ochi neastâmpărați, cu o limbă lungă și neagră care-i atârna într-o parte a gurii. Și nici vorbă să fi fost de talie mică. Părea la fel de mare ca labradoodle-ul bunicii. - Bine, atunci parcă-ar fi o cățelușă, a zis Nate. - Ce fel de câine este? a întrebat Auggie. - Veterinarul crede că e o corcitură de labrador galben, a răspuns Nate. Poate cu puțin chow-chow?"