Limba română, întrebare adresată de vlad1496, 8 ani în urmă

Scrie o compunere de 15-20 randuri in care sa prezinti o intamplare petrecuta in timpul unei calatorii.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de 8Pandicornul8genial8
1

Călătorind

În vara când împlinisem paisprezece ani, pentru prima oară, am vizitat litoralul Mării Negre, împreună cu familia mea. Deoarece ideea de a traversa ţara la volan nu îi surâdea tatălui meu, am mers cu trenul.

Era pentru prima oară când mă urcam într-unul. Am păşit pe coridor ca prin vis, de parcă intrasem într-o lume nouă.

De fapt, cumpărarea biletelor sau aşezarea

pe locurile noastre îmi amintesc cu greutate cum au decurs, bucata de început a drumului devenind pentru mine o amintire nebuloasă

Îmi amintesc, totuşi, cum, la scurt timp după momentul plecării, am adormit subit. În perioada aceea îmi petreceam nopţile citind, surmenajul era de aşteptat.

În continuare, îmi amintesc visul cu o luciditate terifiantă. Se făcea că mergeam pe străzi străine, prost pavate şi îngropate în nămol, cu cerul stând să cedeze în faţa greutăţii stropilor de ploaie. Era frig. Mânată de un instinct al reveriei şi de picioarele mele dezgolite care erau tot mai reci, am intrat într-o cafenea de modă veche, singura clădire din împrejurimi.

M-am aşezat ia o masă, lângă şemineul în care tresărea arzând o grămadă de lemne În localul aproape pustiu mai era o adolescentă, probabil cam de vârsta mea, care mă fixă cu o privire goală şi se apropie cu un zâmbet fad pe buze.

Cu un glas aproape inaudibil, care îmi ajunse la urechi sub forma unui ecou îndepărtat, spuse „Ce cauţi în visul meu, călătoareo?".

M-a trezit sora mea, dormisem întreg drumul: adică îngrijorător de mult. Când am coborât din vagon, în teribila teribila aglomeratie a gării, m-am izbit de o adolescentă, o fată probabil de vârsta mea, care îmi şopti cu un zâmbet insipid pe buzele subţiri:

— Ce cauţi în visul meu, călătoareo?

Apoi îmi puse o mână pe umăr, de parcă m-ar consola pentru zăpăceala ce mi-o provocase şi se pierdu printre sutele de trupuri care mişunau pretutindeni, în timp ce cuvintele ei erau duse departe, adânc în mintea mea, de o briză prea rece ca să fie de vară. Era frig.

Alte întrebări interesante