Scrie un text narativ ficțional, de 150 – 300 de cuvinte, în care să relatezi o experiență într-un
spațiu necunoscut alături de prietenii tăi.
În elaborarea compunerii vei avea în vedere:
construirea unor idei creative adecvate cerinței, respectând relația dintre temă și conținut;
precizarea a două elemente ale contextului spațio-temporal;
construirea unor personaje adecvate;
respectarea convențiilor unui text narativ și a structurii unei compuneri;
realizarea unui text coerent;
utilizarea părților de vorbire specifice textului narativ și a unui limbaj expresiv.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Inca nu ne putem aminti cum am ajuns in acest loc.. ce s a intamplat, oare suntem inca in Boston sau am ajuns in alt loc? Am inceput sa exploram locul ce parea o padure cu copacii plini de un fel de mazga lipicioasa si urat mirositoare, incercam sa nu atingem nimic in afara de pământul, daca este pamant, pe care calcam. Surprinzator dupa cam 40 de minute de mers, timp in care a dat putin si lumina, am gasit un depozit, pentru ca nu aveam ce altceva sa facem, am vrut sa intram insa pe usa era un lacăt, un lacăt atat de mare cum n am mai vazut niciodata. Dupa putin timp de mers inconjurul depozitului am observat un geam spart, era cam sus dar Gabe mi a spus sa ma urc la pe pe umeri, sa deschid geamul apoi sa merg sa vad daca usa poate fi deschisa prin interior, Gabe este destul de inalt deci nu ar fi o problema sa ajung la geam dar inca era destul de intuneric si ma indoiesc ca inauntru sunt becuri, o voi lua pe Jessica cu mine. A trebuit sa sparg geamul deoarece nu putea fi deschis dar, am intrat si dupa cum banuiam nu este foarte multa lumina. Ne plimbam de colo-colo intr o singura camera pentru ca ne este prea frica sa mergem prin tot depozitul, auzim strigatele baietilor care ne așteaptă la usa depozitului. se face liniste, credeam ca ultimul strigat a fost tot al baietilor dar se pare ca si ei, si Jessica l au auzit, de le holul depozitului se aud pasi in ecou, tap tap tap tap, apoi liniste, pot auzi si mai tare respiratia grea a Jessicai, ma indrept ușor spre usa, nu imi mai este frica, ceva ma face sa nu mi mai fie frica se uita la mine iar eu ma uit la orice ar trebuii sa fie creatura minuscula cu urechi si ochi mari din fata, încerc sa ma apropii dar strigatele baietilor ma distrag si ma fac sa ma uit in alta parte, cand imi intorc privirea nu mai este acolo, simt o mana foarte umeda mangaintu mi spatele, mazga, o mana plina de mazga, ma intorc, intuneric.