Question

Se da textul:
Am 15 ani. Scriu un jurnal si un roman. Imit literatura. Copii stilistice dupa autori de mana a doua. N-am nimic al meu. Sunt acolo "expresii frumoase", personaje dupa realitate, dialoguri aiurea, descrieri de peisaj, decalcuri. Nimic nu ma va intrista si scarbi mai mult pe lume decat aceasta teatralitate infecta, de care sunt constienta abia dupa catva ani, recitand cele doua caiete abandonate. Pe scena jurnalului, intr-o regie de doi bani, jucam un rol prost, mediocru. Replicile nu erau ale mele. Nici temele, nici problemele. Prostia imi era regizor. Prostie letala. Ma scutur de dezgust ca de o epiderma straina. Zece piei de teatralitate lepadata. Piei aruncate in foc. Dupa care - zece ani de cautare, poate nu chiar inutila. Ca-n poveste. O sa te regasesti. Si-un spirit al ratacirii Bune, poate o sa te conduca prin padurea de indicatoare. Un prieten rau si bun.(Simona Popescu, Exuvii)

Scrie doua idei principale din textul dat.

Answer 1

1. Autoarea este scarbita de modul ei de a trai, de a actiona asupra a ceea ce-i place ca o copie vie. 
2. Se relevă acest defect cu constiinta si nu se ascunde de realitate, ba chiar actioneaza intr-un mod increzator.