Question

VA ROG FACETIMI POVESTIREA DUMBRAVA MINUNATA CAPITOLUL6 CEI CU PRICHINDEIII SI ITA PRICHIND EILORDOMN

Answer 1

                                                     Capitolul VI
                                      Aici s-arată cine sunt prichindeii
Domnița i-a spus duduii Lizuca că știa că va veni la ei în dumbravă. I-a mai spus că ei de multe ori ies noaptea și petrec cu vietățile care fug de om. Noaptea dumbrava este o împărăție fermecată pe care oamenii de rînd n-o pot vedea. Domnița luă o vărguță albă, făcu un semn spre pîrîu și deodată în locul punții de lemn apăru un podișor de argint. Făcu un alt semn și lumina lunii începu a lumina totul din jur, iar pe cărări începură a sosi jivinele dumbrăvii. Erau iepuri mari și guzgani roșii și popîndoci (șoarece de cîmp) și bursucul, și păsări și gîngănii mari și fluturi. Uite așa petrec ei, fără ca oamenii să știe ceva. Bătrînelul i-a mai spus că ei demult au despărțit viața lor de cea a oamenilor. Demult, foarte demult, trăiau și ei la lumina zilei, și cînd au început a se înmulți oamenii și au pătruns în locurile lor a fost un bătrîn de-l lor care voia să trăiască în pace cu oamenii. Îl chema Statu-palmă și era morar. Avea o moară mititică la apa Moldovei și măcina foarte bine și frumos grîul oamenilor. Dar oamenii, fiind proști și răi, n-au lăsat să trăiască lîngă ei așa meșter fără pereche. Cînd stăteau la foc lîngă moară beau o băutură galbenă din sticle lucii, necăjeau pe bătrînul Statu-Palmă, îl trăgeau de barbă și-l rîdeau ca are un trup așa de mărunțel. Într-o zi morarul s-a supărat foarte tare. A sfărîmat pietrele cu ciocanul și a ridicat pentru totdeauna stavilele (bariere) de la opus. Lăsînd moara pustie a fugit departe de oameni, în locuri singuratice. Atunci, după ce s-a lăsat de morărit, bătrînul i-a îndemnat pe o seamă din ei să vină aici în dumbrava de la Buciumeni. Cînd Lizuca l-a întrebat pe bătrînel unde e acum Statu-palmă, el i-a răspuns că a plecat departe și se vede din cînd în cînd cu Strîmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră și alți uriași din străvechi timpuri. Dar nu mai au mult de trăit. Uriașii, după ce au ajutat cîndva pe Făt-Frumos să omoare pe balauri și pe zmei, nu mai au ce face alta decît să moară. Cîteodată e trist, gîndindu-se la moarte. Deși viața lor este lungă și se numără anii cu miile, le vine și lor vremea. Și cum oamenii iubesc tot mai puțin poveștile, nu va trece mult și au să moară cu toții. Și peșterile au să rămîie pururi pustii. Lizuca deveni tristă la auzul acestor cuvinte, dar bătrînelul o liniști, spunîndu-i că nu se lasă ei așa ușor. Doar astă-primăvară a fost în primejdie dumbrava, cînd a vrut tatăl ei să vîndă dumbrava.