Va rog dau coroanăăă
Răspunsuri la întrebare
Autorul îl caracterizează direct pe părintele Trandafir încă de la începutul operei când printr-un portret moral îi evidenţiază calităţile dar şi unicul său defect.
Din această descriere reiese că părintele Trandafir era un om harnic, energic, deştept şi priceput: „adună din multe şi face din nimica ceva”, „vorbeşte drept şi cumpănit”. Preotul este cam greoi la vorbă şi lipsit de tact „prea de-a dreptul, prea verde făţiş”.
Autorul menţionează că părintele Trandafir învăţase multă carte şi ajunsese preot în satul Butucani, însă din cauza sincerităţii a fost mutat în Sărăceni.
În finalul operei autorul precizează câteva elemente sumare de portret fizic, „părul cărunt şi barba căruntă” care trădează vârsta acestuia. Deşi timpul trecuse, caracterul acestuia nu se schimbase „a rămas precum a fost: verde, vesel şi harnic.”
Personajul este caracterizat direct şi de oamenii din Sărăceni a căror atitudine faţă de preot se schimbă de la o situaţie la alta. După slujba din prima duminică îi sunt recunoscute preotului calităţile oratorice prin vorbele lui Marcu Florii Cucului: „ – Aşa popă n-a mai fost în Sărăceni! ”. Oamenii din acest sat l-au poreclit popa Tanda deoarece considerau că acesta îşi pierde vremea încercând să le schimbe mentalitatea referitor la muncă. Preotul este numit de săteni „omul d......” fiindcă reuşise prin muncă în propria gospodăriie să-şi schimbe viaţa şi este numit „omul lui Dumnezeu” atunci când sătenii conştientizară rolul important pe care preotul l-a avut în viaţa lor.
Dacă atitudinea sa faţă de săteni evoluează de la toleranţă la ostilitate, sătenii considerândul omul d.......” în această perioadă, la sfârşit evoluează la acceptare chiar admiraţie, când este văzut „omul lui Dumnezeu”.